O lume de dimensiunea Pământului, presărată cu vulcani activi, ale căror emisii ar putea țese o atmosferă. Întrebarea care stă pe buzele cercetătorilor: ar putea fi locuibilă? Detaliile vin dintr-un studiu publicat într-o revistă de specialitate.
LP 791-18 d orbitează o pitică roșie aflată la aproximativ 90 de ani-lumină de noi, în constelația sudică Crater. A fost identificată pentru prima dată în datele fostului telescop spațial Spitzer, care ar putea fi readus în funcțiune, iar acum a intrat din nou în lumina reflectoarelor.
O echipă de la Institutul de Cercetare a Exoplanetelor al Universității din Montréal a folosit satelitul TESS pentru a-i desena un portret mai precis.
TESS caută planete din orbita Pământului, urmărind minusculile scăderi de luminozitate produse atunci când aceste lumi trec prin fața stelei, din perspectiva noastră. Noile date arată că LP 791-18 d este puțin mai mare și mai masivă decât Pământul. Iar nu e singură.
Împarte sistemul cu alte două planete: LP 791-18 b și LP 791-18 c. Prima, cea mai apropiată de stea, este cu aproximativ 20% mai mare decât Pământul. A doua, cea mai îndepărtată, are un diametru de circa 2,5 ori mai mare și o masă de cel puțin șapte ori masa planetei noastre.
Când planetele c și d trec relativ aproape una de alta pe orbitele lor, ecoul gravitațional se simte. De fiecare dată când planeta c, mai masivă, se apropie, trage de d și îi alungește ușor traiectoria, transformând-o într-una eliptică, notează autorii.
Pe o astfel de orbită, planeta d se deformează subtil la fiecare tură în jurul stelei. Iar aceste deformări generează suficientă frecare internă pentru a încălzi interiorul și a alimenta erupții vulcanice la suprafață.
Este un mecanism pe care îl cunoaștem mai aproape de casă: Jupiter și unele dintre lunile sale forțează în același fel pe Io, considerată cel mai activ corp vulcanic din Sistemul Solar.
Diferența este că Io poartă doar o atmosferă rarefiată, dominată de dioxid de sulf, în vreme ce LP 791-18 d, mult mai mare, ar putea reține mai bine gazele vulcanice. Volcanii ar putea schimba și povestea locuibilității.
LP 791-18 d are rotația și revoluția sincronizate, astfel încât aceeași emisferă privește mereu spre stea. Partea scăldată permanent în lumină ar fi, probabil, prea fierbinte pentru apă lichidă la suprafață.
Totuși, activitatea vulcanică bănuită pe toată planeta ar putea întreține o atmosferă, permițând apei să se condenseze pe partea întunecată. Iar acea noapte eternă ar putea fi suficient de rece pentru a adăposti apă lichidă.
Asta nu transformă neapărat planeta într-un candidat ideal pentru viața așa cum o știm. Dar o face deosebit de interesantă pentru astrobiologi. „O întrebare majoră este dacă activitatea tectonică sau vulcanică este necesară pentru viață“, spune Jessie Christiansen, coautoare a studiului.
„Pe lângă faptul că pot furniza o atmosferă, aceste procese ar putea aduce la suprafață materiale care, altfel, s-ar scufunda și ar rămâne prinse în scoarță, inclusiv pe cele pe care le considerăm importante pentru viață, precum carbonul.“
Cercetări viitoare ar putea clarifica mai bine potențialul acestei exoplanete. Iar LP 791-18 c este deja o țintă aprobată pentru viitoarele observații ale telescopului James Webb.
