De ani buni, cercetătorii observă același tipar: fumătorii tind să aibă un creier mai mic, ca volum, decât nefumătorii. Întrebarea care a plutit însă mereu în aer a fost alta.
Fumatul provoacă această micșorare sau persoanele cu un volum cerebral mai redus sunt, din alte motive, mai predispuse să aprindă prima țigară?
O analiză masivă, bazată pe imagini cerebrale și pe date de la peste 28.000 de participanți, înclină decisiv balanța: fumatul micșorează creierul în mod cauzal. Riscurile țigării sunt bine documentate și nu îi privesc doar pe fumători, ci și pe cei expuși fumatului pasiv.
Fumatul este principala cauză a cancerului pulmonar, unul dintre cele mai letale cancere la nivel global. În plus, crește probabilitatea apariției altor tipuri de cancer, precum cel la gât, vezică, pancreas, rinichi, stomac, ficat sau col uterin.
Dincolo de oncologie, fumul de tutun este legat de afecțiuni cardiovasculare – hipertensiune, accident vascular cerebral, boală coronariană, tromboză venoasă profundă, arterită a membrelor inferioare – și lovește puternic aparatul respirator, prin bronșită cronică, emfizem și boala pulmonară obstructivă cronică.
Dar ce se întâmplă, exact, în creier? Studii anterioare au observat o asociere între fumat și un volum cerebral mai mic, fără a putea dovedi direcția cauzalității.
Pentru a clarifica, o echipă de la Universitatea Washington din St. Louis a analizat datele de imagistică cerebrală din UK Biobank, o amplă cohortă pe termen lung care investighează factorii de risc pentru boli frecvente – de la afecțiuni cardiace și diabet până la cancer, tulburări mentale și alte boli cronice.
Lansată în 2006, cohorta a recrutat peste 500.000 de persoane cu vârste între 40 și 69 de ani din întregul Regat Unit. Participanții au oferit informații detaliate despre stilul de viață, mediu și sănătate, probe de sânge, urină și salivă stocate pentru analize viitoare și au fost urmăriți în timp.
În cadrul acestei cercetări, pe lângă scanările cerebrale, au fost analizate și obiceiurile de fumat autodeclarate în chestionare completate în două runde: prima între 2006 și 2010, a doua între 2012 și 2013.
În intervalul al doilea, creierul participanților a fost imagisticat prin rezonanță magnetică. Rezultatele au conturat un tablou clar.
Comparativ cu persoanele care nu au fumat zilnic niciodată, cei care au fumat zilnic la un moment dat înainte de scanare aveau, în medie, un volum cerebral total cu 7,1 centimetri cubi (cc) mai mic. Scăderea includea aproximativ 5,5 cc din substanța cenușie și 1,6 cc din substanța albă.
Substanța cenușie este „centrul de comandă”, locul în care se află corpurile celulare ale neuronilor și unde se procesează informația și se iau deciziile; o găsim mai ales în cortexul cerebral, dar și în ganglionii bazali, talamus și hipotalamus.
Substanța albă este „rețeaua de cabluri” a creierului: axonii care fac legătura între neuroni și permit transmiterea rapidă a informației prin creier și în restul corpului. Analizele au mers mai departe, către efectul dozei.
În rândul foștilor fumători zilnici, o expunere mai intensă era asociată cu diferențe și mai mari în volumul de substanță cenușie. Fiecare „pachet-an” în plus (echivalentul unui pachet pe zi timp de un an) se lega de o diminuare medie de aproximativ 0,15 cc a substanței cenușii.
În schimb, frecvența fumatului nu a avut un impact semnificativ asupra volumului de substanță albă. În ansamblu, autorii susțin că această analiză de mare amploare sprijină ideea că fumatul reduce în mod cauzal volumele cerebrale. Există însă și o rază de speranță.
Persoanele care se lăsaseră de fumat de mai mult timp prezentau, în medie, ceva mai multă substanță cenușie decât cele care renunțaseră recent, sugerând că o parte din declinul volumului cerebral poate fi parțial reversibil.
Un an în plus fără țigară era asociat cu o creștere suplimentară de aproximativ 0,09 cc a substanței cenușii la foștii fumători zilnici. Micșorarea creierului a fost deja legată de boli neurologice precum Alzheimer.
Stabilirea unei legături cauzale între fumat și scăderea volumului cerebral ar putea ajuta la înțelegerea felului în care fumatul ar contribui direct la astfel de afecțiuni prin acest mecanism.
