O virgulă plasată greșit într-un calcul de masă a transformat cel mai ambițios proiect naval al Spaniei într-un coșmar birocratic și financiar.
Submarinul Isaac Peral, capul de serie al clasei S-80, a ajuns să cântărească cu cel puțin 75 de tone mai mult decât fusese proiectat, iar consecințele aveau să scoată la iveală o reacție în lanț pe care nimeni nu o anticipase.
Totul începe în martie 2004, când Marina spaniolă semnează cu Navantia, șantierul naval public din Cartagena, un contract pentru patru submarine moderne, proiectate și construite integral pe teritoriul țării. Asamblarea primei unități demarează în 2005.
Ani la rând, lucrurile par să meargă conform planului. Abia în 2013 apare semnalul de alarmă: nava depășește cu peste 3% masa estimată pentru o carenă proiectată să deplaseze aproximativ 2.200 de tone.
Tradusă în termeni concreți, diferența echivalează cu greutatea câtorva zeci de automobile suplimentare înghesuite în interiorul unui vehicul subacvatic unde fiecare kilogram contează. Cauza? Un semn de punctuație ajuns în locul nepotrivit în calculele de masă.
Eroarea a trecut nevăzută prin toate etapele de verificare și a ieșit la suprafață abia după opt ani de la începerea lucrărilor.
Pentru un submarin, excesul de greutate nu este un simplu inconvenient: scufundarea se face prin umplerea tancurilor de balast cu apă, iar revenirea la suprafață presupune golirea lor. Dacă nava este prea grea, manevra devine imposibilă.
Carena se lungește cu 10 metri, iar factura explodează
Soluția găsită de ingineri a fost extinderea carenei cu aproape 10 m, de la circa 71 m la aproximativ 81 m, astfel încât volumul suplimentar să deplaseze mai multă apă și să genereze flotabilitatea necesară.
Deplasarea urcă de la aproximativ 2.200 de tone la aproape 3.000; proporțiile întregii nave se schimbă, iar programul de construcție este dat peste cap. Fiecare metru adăugat costă în jur de 7,5 milioane de euro.
Pentru cei 10 m, factura ajunge la aproximativ 75 de milioane de euro, fără a pune la socoteală întârzierile. Lansarea, programată inițial pentru 2015, este amânată până în 2021, la 16 ani de la începerea asamblării. Dar problema nu se oprește aici.
În 2018, presa dezvăluie un efect secundar al soluției: submarinul devenise prea lung pentru bazinul propriei baze navale din Cartagena, doc care nu fusese dimensionat pentru o carenă de asemenea proporții.
Aproximativ 16 milioane de euro sunt alocați pentru lucrări de adaptare, sumă care reprezintă circa 0,4% din bugetul total al programului. Iar bugetul, între timp, aproape s-a dublat.
Cele patru submarine ajung să coste în jur de 4 miliarde de euro, față de aproximativ jumătate din cât se estimase inițial. Prima livrare, așteptată în 2015, are loc abia la sfârșitul lui 2023, cu opt ani întârziere.
Marina spaniolă primește nava la aproape 20 de ani de la semnarea contractului, ceea ce înseamnă aproximativ 1 miliard de euro pe submarin. Cei 10 m de carenă adăugați, la 7,5 milioane de euro pe metru, cântăresc în jur de 75 de milioane de euro, mai puțin de 2% din totalul programului.
Un deceniu și jumătate de întârzieri pentru un singur semn
Povestea nu se încheie însă cu Isaac Peral. Al doilea submarin, Narciso Monturiol (S-82), se află în curs de testare, iar prima sa scufundare statică a avut loc la sfârșitul lunii iulie 2026, lângă baza La Algameca din Cartagena.
Navantia anunță o livrare viitoare, în timp ce alte două unități, S-83 și S-84, sunt încă în construcție în spatele acestuia.
Patru submarine, o virgulă și un deceniu și jumătate de întârzieri: o lecție despre cât de scump poate fi un singur semn de punctuație atunci când nimeni nu se oprește să-l verifice.
