Timp de 17 ani, unul dintre cele mai puternice radiotelescoape din lume a înregistrat semnale pe care nimeni nu le putea explica. Nu veneau din adâncurile cosmosului. Veneau din camera de pauză a angajaților, de lângă aparatul de cafea.
Totul a început în 1998, când radiotelescopul Parkes, operat de agenția științifică australiană CSIRO, a captat o serie de impulsuri radio stranii, botezate perytoni. Durata lor era de doar câteva milisecunde, dar suficient de mare pentru a stârni neliniște în rândul cercetătorilor.
Fenomenul părea rar, apărând de cel mult două ori pe an, însă originea sa rămânea un mister total. Prima ipoteză a fost fulgerul. O explicație rezonabilă, pentru că furtunile generează descărcări electromagnetice care pot perturba receptoarele radio. Dar ceva nu se potrivea.
Analizele indicau că sursa semnalelor se afla pe o rază de mai puțin de cinci kilometri în jurul observatorului, ceea ce excludea un fenomen meteorologic obișnuit, capabil să lovească oriunde în atmosferă.
Astrofizicianul Simon Johnston avea să recunoască mai târziu, într-un interviu pentru The Guardian, că semnalele erau prea rare și prea apropiate pentru a se potrivi cu un fulger obișnuit.
Cum a condus un monitor de interferență la cuptorul cu microunde
Misterul a rezistat până în 2015, când o echipă condusă de Emily Petroff, de la Universitatea de Tehnologie Swinburne, a schimbat complet unghiul de abordare. Cercetătorii s-au uitat la un detaliu tehnic ignorat până atunci: un monitor de interferență radio instalat chiar pe situl Parkes.
Dispozitivul a scos la iveală o emisie în afara benzii, între 2,3 și 2,5 gigaherți, care coincidea suspect cu apariția perytonilor. Trei dintre aceștia, detectați în ianuarie 2015, s-au produs exact în momentele în care monitorul înregistra frecvența ciudată.
Rămânea întrebarea care avea să schimbe totul: de unde provenea această emisie? Primele teste au început pe 27 februarie 2015, în timpul unei operațiuni de întreținere, cu telescopul îndreptat spre zenit. Apoi, ancheta s-a mutat spre echipamente mult mai banale decât stelele îndepărtate.
Suspecții principali: cuptoarele cu microunde de pe situl Parkes, în special cel din cantina personalului. Pe 17 martie 2015, cercetătorii au reprodus fenomenul dinadins. Au încălzit o cană de ceramică plină cu apă, apoi au deschis ușa cuptorului înainte ca ciclul de gătit să se încheie.
Rezultatul a fost imediat: trei perytoni au apărut unul după altul, înregistrați de telescop de la câțiva metri distanță. Explicația tehnică este simplă.
Când un cuptor cu microunde este oprit înainte de terminarea cronometrului, magnetronul, componenta care generează microundele, continuă să emită radiații pentru scurt timp, în faza de oprire.
Această explozie de energie scapă prin ușa întredeschisă și ajunge direct la antena cu diametrul de 64 de metri, a cărei parte mobilă cântărește 1.000 de tone. Un gest banal, repetat de angajați grăbiți să-și ia masa, a produs semnale interpretate drept fenomene cerești timp de aproape două decenii.
Ce a rămas intact după incidentul din cantină
Studiul, depus pe arXiv pe 9 aprilie 2015 și publicat apoi în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, a lămurit și un aspect important: microundele de pe situl Parkes nu pot explica explozia radio rapidă FRB 010724, un fenomen complet diferit, cu adevărat de origine cosmică.
Cu alte cuvinte, nu toate semnalele stranii veneau din cantină. Telescopul Parkes, redenumit între timp Murriyang, și-a recăpătat întreaga credibilitate științifică.
CSIRO îl prezintă drept instrumentul care a făcut posibilă descoperirea a mai mult de jumătate din cei peste 3.300 de pulsari cunoscuți până în prezent. În 2026, a participat chiar și la monitorizarea misiunii Artemis II, dovadă că incidentul nu a lăsat nicio urmă de durată asupra reputației sale.
Povestea rămâne însă o lecție despre curiozitate și umilință în cercetare. Înainte de a căuta explicații extraordinare, merită uneori să te uiți la ce se întâmplă chiar lângă tine.
Un cuptor cu microunde folosit greșit a fost suficient pentru a semăna îndoieli timp de 17 ani, până când câțiva cercetători au decis să privească spre cantină, nu spre stele.
