Povestea începe departe de laboratoarele sterile, pe ferma ecologică a lui Witgar Wiegele, brutar și agricultor din Austria. De ani buni, el observa cum vaca lui brună elvețiană, Veronika, aduna regulat bețe de pe jos ca să se scarpine. Nu părea un joc.
Intrigat, a trimis o filmare către Universitatea de Medicină Veterinară din Viena. Acolo, biologul cognitiv Alice Auersperg a văzut imediat altceva decât o interacțiune la întâmplare.
Comportamentul semăna cu definiția riguroasă a utilizării unui instrument: folosirea unui obiect extern ca extensie funcțională a corpului pentru a atinge un scop precis. Cercetătorii au decis să testeze ipoteza.
Au înlocuit bețele cu un măturoi, un obiect cu două fețe distincte: o perie dură și un mâner neted. Ideea era simplă și ambițioasă: să afle dacă Veronika înțelege proprietățile instrumentului și le folosește în mod potrivit. Rezultatele au depășit așteptările.
Veronika nu freca obiectul la întâmplare, ci părea să ia decizii înainte de a acționa. În peste 70 de sesiuni de observație, a apărut o corelație limpede. Când voia să-și scarpine spatele, o zonă cu piele groasă, apuca măturoiul de mâner astfel încât să folosească peria aspră.
În schimb, pentru mâncărimile din zone sensibile, precum ugerul sau buricul, întorcea unealta și folosea vârful mânerului, mai blând și mai precis. Un asemenea comportament cere mai mult decât instinct.
Presupune o capacitate cognitivă avansată: anticiparea senzației dorite, „vizualizarea” instrumentului și planificarea prizei, cu limba și dinții, pentru a orienta corect obiectul înainte de folosire.
După cum notează Antonio Osuna-Mascaró, coautor al studiului, Veronika își ajusta priza înainte să înceapă să se scarpine, semn că avea o reprezentare mentală a rezultatului pe care îl urmărea.
Această descoperire trasează o linie clară între simpla frecare de un obiect fix și folosirea unui instrument. Multe animale se freacă de copaci sau stânci, însă acolo obiectul rămâne imobil și se mișcă animalul. În cazul Veronikăi, vaca controlează obiectul.
Este un comportament orientat spre sine, care permite ajustări în timp real, o performanță motrică remarcabilă pentru un animal fără mâini. Specialiștii cred că, deși acesta este primul caz documentat științific, inteligența necesară ar putea fi latentă la toți bovinii.
Veronika a beneficiat de norocul de a trăi într-un mediu stimulant, bogat în obiecte, care i-a permis să-și exerseze și să-și rafineze această abilitate.
Observația pune sub semnul întrebării felul în care privim animalele de fermă și deschide discuția despre îmbogățirea mediului în creșterea bovinelor. Data viitoare când vedeți o vacă, amintiți-vă: s-ar putea să-și construiască, în felul ei, propria perie de spate.
