Grolarul, un urs hibrid rezultat din încrucișarea dintre ursul polar și ursul grizzly, a fost identificat în sălbăticie în urmă cu peste două decenii. Acest superprădător este considerat un indicator al schimbărilor climatice din Arctica.
Observat inițial în captivitate în anii 1970, primul grolar sălbatic a fost identificat în Canada la începutul anilor 2000, după ce un vânător a observat un urs cu aspect neobișnuit. Analizele ADN au confirmat hibridizarea.
De atunci, mai multe cazuri au fost înregistrate în arhipelagul arctic canadian, pe insulele Banks și Victoria. Frecvența acestor hibridizări pare să fie în creștere. Topirea gheții forțează urșii polari să se apropie de habitatul urșilor grizzly.
Încălzirea globală permite, de asemenea, urșilor grizzly să se aventureze spre nord, până la 72 de grade latitudine nordică, crescând astfel șansele de întâlnire între cele două specii.
Grolarul este un animal impunător, putând atinge 2,4 metri înălțime în poziție verticală și o greutate între 300 și 400 kg. Moștenește caracteristici de la ambele specii, având craniul și membrele lungi și robuste.
Este un prădător eficient atât pe uscat, cât și în apă, putând înota pe distanțe de aproximativ 50 de kilometri. Combină instinctele de vânătoare ale ambelor specii, hrănindu-se cu caribu, somon și foci. Hibridizarea ridică probleme legate de conservarea speciilor și a ecosistemelor.
Există îngrijorarea că grolarul ar putea înlocui ursul polar în anumite zone. De asemenea, reprezintă un pericol pentru oameni, fiind un animal puternic și netemător. Studii recente indică existența deja a unor grolari de a doua și a treia generație, adaptați la schimbările de mediu.
Gestionarea acestor hibrizi este complexă, atât din punct de vedere legal, cât și practic, fiind dificil de găsit un echilibru între conservare și control, în special în Alaska și Canada.
