În Statele Unite, o companie de software specializată în domeniul asistenței medicale a realizat un studiu dedicat copiilor, concentrându-se pe legătura dintre ordinea nașterii și sănătatea mintală.
Această cercetare sugerează că, similar fraților mai mari, copiii unici sunt predispuși la tulburări mintale, cum ar fi anxietatea și depresia. Acest fenomen indică ordinea nașterii ca un potențial indicator al riscurilor pentru sănătatea mintală.
Adesea, există o tendință de a considera copiii unici ca fiind prea alintați, principalele temeri fiind lipsa interacțiunii sociale și singurătatea.
În ceea ce îi privește pe frații mai mari, aceștia sunt percepuți ca fiind alintați, însă sunt responsabilizați de așteptările părinților și eventual înfruntați de sarcini specifice. În schimb, frații mai mici tind să fie mai puțin vizibili în cadrul familiei.
Totuși, au aceste percepții fundament real sau sunt doar mituri? Studiul publicat de Epic, o firmă din domeniul software-ului medical, a colectat date comprehensive din dosarele medicale a peste 180.000 de copii.
Rezultatele cercetării, publicate pe 15 octombrie 2024 pe platforma Epic Research, indică faptul că primii născuți, la vârsta de opt ani, au cu 48% mai multe șanse să sufere de anxietate și cu 35% mai multe șanse să manifeste simptome de depresie, comparativ cu alți copii.
Copiii unici prezintă riscuri similare, cu 42% pentru anxietate și 38% pentru depresie.
Este important de menționat că studiul nu determină cauzele exacte ale acestei expuneri la anxietate și depresie, dar evidențiază ordinea nașterii ca un potențial marker al riscurilor pentru dezvoltarea acestor tulburări.
În încercarea de a găsi explicații posibile pentru aceste fenomene, Molly Fox, un antropolog biologic de la Universitatea California din Los Angeles, sugerează că atât copiii unici, cât și cei mai mari experimentează prima abordare educativă a părinților, care nu este lipsită de presiuni și erori, în contrast cu abordările ulterioare destinate fraților mai mici.
Aceasta ar putea constitui o sursă de anxietate, întrucât părinții din trecut aveau adesea experiență directă în îngrijirea fraților mai tineri înainte de a deveni ei înșiși părinți, un aspect mai puțin întâlnit în prezent.
Pe lângă presiunile educative, mediul intrauterin joacă, de asemenea, un rol semnificativ, fiecare sarcină având particularitățile sale, influențând sănătatea pe termen lung a copilului. În mod special, prima sarcină este un moment stresant, predispus la a genera depresie pentru mamă.
În aceste cazuri, mamele pot transmite semnale biochimice ce ar accelera maturizarea copilului, determinând o intrare mai precoce în pubertate și, prin urmare, risc crescut de anxietate și depresie.
