Începutul de săptămână pare să le priască celor mici. Pe măsură ce zilele trec, însă, atenția se subțiază, iar impulsivitatea își face loc.
Asta arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania și Universitatea Texas din Austin, care au urmărit, cu o precizie greu de obținut în clasă, comportamentul a aproximativ șaizeci de copii de 3–6 ani din cinci grădinițe.
Grupul analizat era alcătuit în principal din copii albi, proveniți din familii cu un statut socio-economic bun.
Pentru a surprinde felul în care se schimbă atenția și controlul impulsurilor pe parcursul zilei și al săptămânii, echipa a folosit accaccelerometre — dispozitive purtabile care înregistrează mișcarea.
Aceste date obiective au fost corelate cu observațiile educatoarelor, în mod inevitabil mai subiective.
Metoda a rezolvat o problemă veche: evaluările făcute în clasă sau în laborator cer mult timp și resurse, iar „instantaneele” obținute astfel pot rata variațiile subtile care apar de la o oră la alta, de la o zi la alta.
Rezultatul a fost o bază masivă, aproape 2,7 milioane de înregistrări colectate continuu și discret, pe parcursul mai multor zile.
Analiza, publicată în revista Child Development la 24 aprilie, indică un tipar clar: copiii își ajustează comportamentul în funcție de momentul zilei, dar, pe măsură ce săptămâna avansează, le devine tot mai greu să se autoregleze. Vineri, dificultățile sunt cele mai vizibile.
După o săptămână plină, oboseala și stresul îi fac mai vulnerabili: atenția scade, iar izbucnirile sunt mai probabile.
În centrul acestor observații se află autoreglarea — capacitatea de a ne controla acțiunile, gândurile și emoțiile prin procese susținute de sistemul nervos central și de alte sisteme fiziologice.
Studiul sugerează că, la copii mici, autoreglarea funcționează ca o resursă limitată, care se poate epuiza de-a lungul zilelor. Există însă diferențe: cei care reușesc să o stăpânească mai bine par capabili să o folosească mai constant, de-a lungul întregii săptămâni.
Pentru Andrew Koepp, psiholog la Universitatea din Pennsylvania și autor principal al cercetării, mesajul este limpede: e esențial să-i ajutăm pe copii să-și dezvolte abilitățile de autoreglare. Nu e doar o chestiune de confort în clasă.
Studii anterioare au arătat că dificultățile de a-ți gestiona emoțiile și comportamentele încă din copilărie pot lăsa urme în viața adultă, de la nivel educațional mai scăzut până la probleme financiare. Implicațiile sunt imediate, mai ales pentru școală.
Când un copil nu poate să-și mențină atenția sau să rămână pe scaun, învață mai greu și perturbă întreaga clasă. Educatorii pot ține cont că, la începutul săptămânii, cei mici tind să fie mai calmi și mai pregătiți pentru sarcini solicitante.
O abordare centrată pe punctele forte — care valorifică momentele în care copiii reușesc să-și regleze comportamentul — poate face diferența. Pentru părinți, concluzia practică este o invitație la răbdare.
Un copil agitat la final de săptămână nu este neapărat provocator sau „rău”; de multe ori, pur și simplu i s-au terminat rezervele. Tonul ridicat și supărarea nu ajută, ba pot agrava situația.
În schimb, ritualurile blânde pot reașeza lucrurile: o baie caldă, o poveste citită împreună, câteva pagini de colorat, exerciții scurte de respirație și relaxare.
Un cadru liniștitor – lumină difuză, televizorul oprit, telefonul și computerul puse deoparte, muzică discretă – le oferă copiilor spațiul de care au nevoie pentru a-și recăpăta controlul.
