Oamenii de știință au identificat o gaură neagră gigantică latentă în universul timpuriu cu ajutorul telescopului spațial James Webb.
Această descoperire remarcabilă pune sub semnul întrebării modelele actuale de formare și evoluție a găurilor negre și sugerează întrebări adânci despre istoria cosmică.
O gaură neagră este o regiune unde gravitația este atât de puternică încât nici lumina nu poate scăpa, formându-se frecvent din prăbușirea gravitațională a stelelor masive spre finalul existenței lor.
Ele acumulează materii din apropiere, crescându-și astfel masa, și sunt adesea înconjurate de un disc de acreție radiant.
În ciuda activității tipice de consum de materie, găurile negre pot deveni latente atunci când nu mai acumulează material, ceea ce face ca detectarea lor să fie mult mai dificilă.
Găsită într-o galaxie situată la aproximativ 13 miliarde de ani lumină și formată la circa 800 de milioane de ani după Big Bang, această gaură neagră are o masă de 400 de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.
Aceasta constituie un procent impresionant de 40% din masa galaxiei sale gazdă, comparativ cu media de 0,1% a găurilor negre similare din universul local.
Momentan, această gaură neagră latente acumulează materie într-un ritm extrem de redus, semnificativ sub limita teoretică Eddington, care definește viteza maximă de acumulare posibilă înainte ca presiunea radiațională să împiedice absorbția suplimentară de materie.
Această fază de inactivitate este rară pentru astfel de obiecte masive, adăugând o dimensiune complexă descoperirii. Această observație tulbură modelele convenționale despre cum se formează găurile negre, care sugerează că acestea se dezvoltă treptat din resturile stelare.
Existența unui astfel de obiect masiv la o dată atât de timpurie solicită o revizuire a teoriilor, una dintre ipotezele avansate fiind că găurile negre experimentează faze de creștere rapidă urmate de perioade îndelungate de inactivitate.
În timpul acestor faze active, materialul este acumulat la viteze care pot depăși temporar limita Eddington. Faza de repaus ar putea dura până la 100 de milioane de ani, explicând astfel apariția rapidă a unor obiecte atât de mari.
Telescopul spațial James Webb a jucat un rol crucial datorită capacității sale de a captura lumina infraroșie de la cele mai îndepărtate obiecte. Deși gaura neagră era inactivă, imensa sa masă a creat o amprentă gravitațională care a facilitat detectarea sa de către astronomi.
Aceasta subliniază importanța instrumentelor moderne de explorare cosmică. În lipsa acestuia, un asemenea gigant latent ar fi rămas neobservat, privându-ne de șansa de a explora aceste etape mai puțin cunoscute ale evoluției găurilor negre.
Descoperirea sugerează că probabil există multe astfel de găuri negre latente, așteptând să fie descoperite în vastitatea universului.
