Biologii tocmai au găsit ceva în blana ornitorincului care sfidează tot ce știau despre mamifere. Blana acestui animal bizatr din Australia nu respectă regulile stabilite.
Cercetătorii au observat la microscopul electronic niște structuri care pur și simplu nu ar trebui să existe la o creatură cu sânge cald. Culoarea părului și a penei este controlată de niște saci microscopici numiți melanozomi. Aceștia produc și distribuie melanina, pigmentul care dă culoarea.
Până acum, la toate mamiferele cunoscute, acești melanozomi erau plini, cu forme fie rotunde, fie alungite. La păsări însă, natura a fost mai inventivă: melanozomii pot fi goli pe dinăuntru, turtiți, acționând ca niște prisme optice care creează reflexe irizate.
Formă de animal roșcat, culoare de castor
Ornitorincul a decis să rescrie regulile. Analizându-i blana, oamenii de știință au descoperit melanozomi care erau în același timp rotunzi și goi în interior. O combinație absolut nouă în lumea animală.
Niciun alt mamifer cunoscut nu are așa ceva, nici măcar echidna, o rudă apropiată care depune și ea ouă. Mai mult, nici la păsări nu există această formă sferică și goală. Ornitorincul și-a inventat propria rețetă, una care nu se potrivește cu nimic din ce există.
Partea și mai ciudată este că, deși aceste structuri complicate sunt de obicei folosite pentru a produce culori spectaculoase, blana ornitorincului este un maro simplu, nemodern. Anomalia continuă la nivel chimic.
De regulă, melanozomii rotunzi indică prezența feomelaninei, pigmentul care produce nuanțe roșiatice și portocalii. În blana ornitorincului însă, analizele spectroscopice arată o cantitate covârșitoare de eumelanină, pigmentul care dă negru și maro.
Practic, ornitorincul are forma celulară a unui animal roșcat, structura internă a unei păsări irizate, dar culoarea unui castor oarecare.
Ce ascunde această himeră vie?
Rămâne un mister de ce natura a construit o nanostructură atât de complexă pentru un rezultat atât de banal. O posibilă explicație, sugerează biologii evoluționiști, este că această sferă goală este o rămășiță arhaică.
Un vestigiu celular moștenit de la ultimul strămoș comun al mamiferelor și păsărilor, dinainte ca drumurile lor evolutive să se separe definitiv.
La aproape 200 de ani după ce primii naturaliști europeni l-au considerat o farsă, ornitorincul își confirmă statutul de chimera vie, o punte între specii care cu siguranță nu și-a dezvăluit toate secretele. Descoperirea a fost publicată în revista Biology Letters.
