Într -o inovație remarcabilă ce redefinește limitele roboticii, cercetători din Olanda au creat roboți la scară micrometrică, capabili să navigheze și să se miște cu o agilitate surprinzătoare, aidoma unor organisme vii.
Ceea ce uimește cel mai mult la această realizare este absența completă a oricărui program software, motor sau senzor în structura lor.
Această performanță uimitoare vine în contextul unei aspirații îndelungate a inginerilor de a emula flexibilitatea naturală a unor creaturi precum viermii sau șerpii, care își pot modifica forma pentru a se adapta mediului.
Deși roboții moi și flexibili nu sunt o noutate, provocarea de a miniaturiza această capacitate, menținând în același timp flexibilitatea, a rămas o barieră semnificativă. Până acum, soluțiile existente se împărțeau în două categorii: fie mici și rigide, fie mari și flexibile.
O echipă de la Institutul de Fizică al Universității din Leiden, Olanda, a decis să abordeze această dilemă, iar rezultatele muncii lor au fost detaliate într-o publicație din revista PNAS, la 25 februarie 2026.
Pentru a-și construi micile mașinării, cercetătorii au apelat la o imprimantă 3D Nanoscribe, un echipament de fotopolimerizare cu doi fotoni, renumit pentru precizia sa excepțională la scară micrometrică.
Acesta a permis crearea unor lanțuri flexibile, compuse din segmente individuale de 5 micrometri interconectate prin articulații de doar 0,5 micrometri – mașinării de zece ori mai subțiri decât un fir de păr uman.
Inspirația pentru această flexibilitate remarcabilă a venit chiar din lumea bijuteriilor, unde lanțurile de plasă (coliere, brățări) demonstrează o suplețe similară. Fără motoare sau componente electronice clasice, cum se deplasează aceste minuscule entități?
Secretul constă într-un câmp electric alternativ extern. Când acesta este activat, segmentele lanțului încep să se propulseze autonom, iar flexibilitatea inerentă a robotului generează o mișcare ondulatoare, amintind de deplasarea viermilor sau a microorganismelor.
Este vorba despre un mecanism de feedback ingenios, în care forma robotului influențează direct modul său de mișcare, iar această mișcare, la rândul său, modifică continuu forma micuțului dispozitiv.
Astfel, se poate vorbi despre o imitație a inteligenței integrate a ființelor vii, realizată fără a recurge la micro-electronică complexă. Capacitatea acestor micro-roboți se extinde dincolo de simpla mișcare.
Ei pot evita sau chiar deplasa obstacole, pot căuta rute alternative atunci când este necesar și sunt capabili să se ferească de alți roboți aflați în calea lor.
În teorie, aceste minuscule mașinării pot naviga cu ușurință prin fluide și țesuturi corporale, deschizând perspective revoluționare în domeniul medicinei.
Imaginați-vă administrarea localizată a medicamentelor direct la celulele bolnave, dezvoltarea unor proceduri chirurgicale mult mai puțin invazive sau crearea unor instrumente de diagnosticare cu totul noi.
Pentru cercetători, pasul următor este aprofundarea înțelegerii dinamicii complexe a acestor roboți, în vederea perfecționării continue a designului și funcționalității lor.
