Ce se întâmplă cu periuța ta de dinți de fiecare dată când tragi apa la toaletă?

Curiozitate.ro

Ce se întâmplă cu periuța ta de dinți de fiecare dată când tragi apa la toaletă?

De fiecare dată când apeși butonul de la toaletă, în baie se întâmplă ceva ce nu vezi, dar care contează. Apa care se rotește în vas ridică în aer un nor fin de micro-picături ce pot conține particule fecale.

Cercetătorii îi spun în engleză “toilet plume” – un panou invizibil de aerosoli care poate urca până la aproape 5 metri și rămâne în suspensie mai bine de 90 de minute.

Dacă periuța ta de dinți stă pe marginea lavoarului, la mai puțin de doi metri de toaletă, șansele sunt mari să fie stropită, din nou și din nou, cu particule pe care nu le poți vedea. Iar da, asta înseamnă că probabil te speli pe dinți cu urme de materii fecale. Nu e o legendă urbană.

Descoperirea nu este nouă. Primele experimente care au documentat bioaerosolii generați de toaletă datează din anii 1950, iar în 1975 microbiologul Charles Gerba a popularizat ideea că bolile se pot transmite prin acest panou de aerosoli.

Mecanismul este simplu și nu iartă: apa care se învârte în vas creează bule, stropi și turbulențe. La fiecare șuvoi, micropicături încărcate cu ceea ce se afla în vas sunt aruncate în sus, părăsesc cu rapiditate cuva și ajung la înălțimi considerabile.

Microbiologul Philip Tierno, de la Universitatea din New York, spune că aceste panouri pot urca până la 4,5 metri. Într -o baie obișnuită, în care toaleta și lavoarul sunt aproape, periuța intră direct în zona de impact. Când cercetătorii s-au uitat la periuțe, cifrele au fost greu de ignorat.

Un studiu a găsit că 54,85% dintre periuțele testate erau contaminate cu materii fecale, iar în 80% dintre cazuri coliformele fecale nu proveneau de la persoana care folosea periuța, ci de la altcineva din aceeași baie.

Cu alte cuvinte, într-o locuință împărțită, nu e vorba doar de propriul tău microbiom intestinal; îl împarți și pe al celorlalți. Potrivit Universității din Manchester, o periuță obișnuită poate găzdui peste 10 milioane de bacterii.

Iar printre microorganismele identificate pe periuțele ținute aproape de toaletă apar nume care nu inspiră încredere: Staphylococcus aureus, E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Klebsiella, la care se adaugă fungi precum Candida și diverse spori de mucegai.

Persistența acestor bioaerosoli este poate cel mai îngrijorător element. O cercetare publicată în Scientific Reports a măsurat concentrațiile de bioaerosoli la distanțe și momente diferite după tragerea apei.

Rezultatul: valorile nu au variat semnificativ nici în timp, nici în funcție de distanță, ceea ce sugerează că aerosolii rămân în aer mai mult de 30 de minute după o singură acționare a apei.

O altă lucrare, care a folosit bacteria Clostridium difficile drept marker, a recuperat microbul din aer până la 25 de centimetri deasupra colacului și până la 90 de minute după folosire, cu concentrații de 12 ori mai mari atunci când capacul era ridicat față de situația în care era coborât.

Practic, chiar dacă ieși imediat din baie, particulele continuă să circule și să se depună peste tot în jur timp de o oră și jumătate. Periuța, prosopul, trusa de machiaj, orice obiect lăsat la vedere devine o țintă. Ai putea crede că soluția e simplă: cobori capacul înainte să tragi apa.

Ajută, mai ales în a limita picăturile mari. Doar că nu este o barieră perfectă. O cercetare publicată în ianuarie 2024 arată că virusurile tot se strecoară în panoul de aerosoli chiar și cu capacul coborât.

Ba mai mult, toaletele moderne cu sisteme de spălare puternice – în special cele din spațiile publice, cu spălare sub presiune – generează și mai mulți bioaerosoli decât modelele domestice cu debit redus. Și, desigur, majoritatea toaletelor publice nici măcar nu au capac.

Protejarea periuței începe, desigur, cu gestul de a coborî capacul înainte de a trage apa, de fiecare dată. Dar măsurile eficiente merg mai departe.

Modul de depozitare contează: un capac de plastic pus peste periuță pare o idee bună, dar nu este – menține perii umezi, creând un mediu propice proliferării bacteriene. O variantă mai sigură este un suport vertical care permite uscarea la aer, amplasat cât mai departe de toaletă.

Dacă spațiul nu permite distanță suficientă, mută periuța într-un dulap închis sau chiar într-o altă încăpere. Un sertar de baie oferă o protecție acceptabilă împotriva stropilor direcți.

Un alt obicei util este clătirea temeinică a periuței înainte și după fiecare folosire, pentru a îndepărta bacteriile de suprafață. Iar regula de întreținere rămâne valabilă: înlocuiește periuța la fiecare trei până la patru luni sau mai devreme, dacă perii încep să se destrame.