Cercetătorii de la Laboratorul de Biologie Marină au realizat un studiu asupra comportamentului alimentar al stentorilor, organisme unicelulare în formă de trompetă, care oferă noi perspective asupra evoluției vieții multicelulare.
Stentorele, care trăiesc în principal în iazuri și lacuri, se hrănesc creând vârtejuri de apă cu ajutorul cililor din jurul cavității bucale pentru a captura prada de dimensiuni mici, precum bacteriile.
În cadrul experimentelor de laborator, s-a observat că stentorele formează grupuri temporare, poziționându-se unul lângă celălalt cu extremitățile în formă de trompetă orientate în aceeași direcție.
Măsurătorile efectuate au arătat că, atunci când se află în proximitate, aceste organisme pot absorbi o cantitate dublă de apă comparativ cu situația în care se hrănesc individual, ceea ce le permite să captureze prada mai eficient datorită puterii sporite a vârtejului comun.
Un aspect notabil al acestui comportament este alternanța între cooperare și independență. Stentorele își schimbă frecvent partenerii, apropiindu-se și îndepărtându-se de vecini, maximizând astfel fluxul colectiv de apă.
În condiții de resurse limitate, acestea revin la un comportament solitar, indicând o strategie adaptativă în funcție de disponibilitatea hranei. Această descoperire are implicații semnificative pentru înțelegerea originii vieții multicelulare.
Comportamentul cooperativ temporar observat la stentori ar putea reprezenta un model al etapelor incipiente în evoluția multicelularității, care a avut loc în urmă cu aproximativ 2,5 miliarde de ani.
Procesul de tranziție către forme de viață multicelulare mai complexe pare să fi fost unul gradual, începând cu asemenea asocieri temporare pentru maximizarea eficienței în obținerea resurselor, înainte de dezvoltarea structurilor multicelulare permanente.
