Relația dintre mediul urban și sănătatea mintală face obiectul unor cercetări științifice emergente, concentrate pe impactul arhitecturii și planificării urbane asupra bunăstării psihologice a locuitorilor.
În contextul în care peste 57% din populația globală locuiește în mediul urban, cu o proiecție de creștere la 75% până în 2050, această problematică devine tot mai relevantă.
Neuroarhitectura, o disciplină aflată în dezvoltare, combină principiile neuroștiinței cu designul arhitectural pentru a evalua modul în care spațiile fizice urbane influențează stările emoționale și comportamentele rezidenților.
La Universitatea din Waterloo din Canada, Urban Realities Laboratory, sub conducerea lui Colin Ellard, desfășoară un studiu internațional privind răspunsurile psihologice ale cetățenilor la diverse tipuri de fațade ale clădirilor.
În paralel, cercetătorii de la Universitatea Cambridge analizează potențiala legătură dintre configurația fațadelor și apariția neuroinflamației. În Europa, mai multe inițiative explorează această direcție de cercetare.
Franța a implementat în 2020 proiectul experimental „Satul Alzheimer” în Dax, o unitate de îngrijire pentru 120 de persoane, inspirată din arhitectura medievală. În Danemarca, NORD Architects dezvoltă concepte arhitecturale adaptate nevoilor persoanelor în vârstă cu dificultăți de orientare.
Proiectul eMOTIONAL Cities, finanțat de Uniunea Europeană, cartografiază aspectele senzoriale ale mai multor metropole europene, precum Londra, Lisabona și Copenhaga.
Deși interesul pentru neuroarhitectură crește în sectorul construcțiilor, iar inteligența artificială generativă ar putea contribui la dezvoltarea acestui domeniu, în prezent nu există dovezi științifice concludente privind impactul direct al urbanismului asupra sănătății mintale.
Această preocupare a fost inițial articulată în anii 1960-1970 de Jane Jacobs și Jan Gehl, care au criticat planificarea urbană convențională pentru neglijarea aspectelor ce țin de bunăstarea psihologică a locuitorilor.
Cercetările în curs ar putea genera rezultate semnificative care să determine includerea factorilor de sănătate mintală în criteriile de proiectare urbană, alături de parametrii tehnici existenți precum eficiența energetică, durabilitatea, acustica și rezistența structurală.
