Capelinul, un mic pește din regiunea arctică vital pentru echilibrul ecosistemelor marine, formează anual grupuri pentru reproducere, atrăgând numeroși prădători, între care se distinge codul atlantic.
În acest an, cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și Institutul Norvegian de Cercetări Marine au documentat un eveniment de prădare pe o dimensiune remarcabilă. Studierea acestor fenomene în vastitatea oceanului în continuă mișcare reprezintă o provocare majoră.
Pentru a observa interacțiunile la distanțe mari, cercetătorii au utilizat tehnologia avansată OAWRS, care permite cartografierea populațiilor mari de pești folosind unde acustice.
Acest sistem detectează ecourile transmise de bancurile de pești, oferind o hartă sonoră în timp real a mișcărilor peștilor. Prin tehnici multispectrale, cercetătorii pot diferenția capelinul de cod, cei din urmă vibrând la frecvențe sonore joase datorită vezicilor lor mai mari.
În Marea Barents, în largul coastelor Norvegiei, a fost observată o adunare excepțională a capelinului. Inițial, acești pești erau dispersați în grupuri mici, în căutarea locurilor de depunere a icrelor.
Cu toate acestea, au format curând un banc masiv, estimat la 23 de milioane de indivizi, devenind un punct de atracție pentru cod. Se estimează că 2,5 milioane de cod s-au reunit pentru a se hrăni, consumând peste jumătate din această enormă adunare de capelin într-un timp scurt.
Acest fenomen, de o magnitudine fără precedent, subliniază importanța capelinului în lanțul trofic marin.
Deși reprezintă o mică parte din întreaga populație, astfel de evenimente intense de prădare ar putea deveni mai frecvente în contextul încălzirii globale și al topirii gheții arctice, care forțează capelinul să migreze mai departe, crescând vulnerabilitatea lor.
Dezechilibrul cauzat de o asemenea intensificare a prădării riscă să afecteze nu doar capelinul, ci întregul ecosistem.
Cercetătorii intenționează să continue folosirea tehnologiei OAWRS pentru studierea altor specii, furnizând date esențiale pentru organizațiile de conservare marine, cu scopul de a preveni prăbușirea unor populații de pești prin identificarea zonelor cu prădare intensă.
În viitor, aceste cercetări sunt menite să protejeze nu doar capelinul, dar și integritatea ecosistemului marin. Acest studiu pune în evidență și capacitatea de adaptare a ihtiosaurilor din era triasică la condițiile climatice fluctuante.
Acești mari prădători marini parcurgeau distanțe semnificative în căutarea hranei în oceanele marcate de schimbări ale nivelului mării și episoade de lipsă de oxigen.
Analiza acestei noi specii poate oferi descoperiri esențiale despre evoluția care a permis supraviețuirea acestor reptile într-un mediu neîntrerupt turbulent.
