Un soldat din secolul XXI poartă pe el mai mult decât o armă și o ploscă. În spatele uniformei s-au acumulat, în medie, 40 de kilograme de echipament – și, în misiuni prelungite, greutatea poate urca până la 60.
Vesta antiglont, muniția, dispozitivele electronice de camp nu mai sunt simple accesorii, ci o povară care macină trupul. Nouă din zece militari francezi acuză tulburări musculo-scheletice. Organismul lor plătește un preț pe care tehnologia încearcă acum să-l anuleze.
Cum funcționează exoscheletul Hercule
Soluția poartă un nume mitologic: Hercule. Este un exoschelet de 26 de kilograme, capabil să preia un efort echivalent cu transportarea unui alt adult – până la 100 de kilograme – pe o distanță de 20 de kilometri, fără ca soldatul să simtă oboseala musculară.
Viteza de deplasare este de 4 km/h, suficientă pentru a parcurge, fără întrerupere și fără dureri de spate, traseul de la Paris până la Versailles. Secretul nu stă într-o comandă vocală sau într-un buton: Hercule este „înrobit”, nu comandat.
Motoarele electrice montate la șolduri și genunchi detectează intenția de mișcare în momentul declanșării acesteia și o amplifică de zece ori prin cabluri mecanizate. Soldatul rămâne dirijorul, mașina absoarbe forța.
Proiectul a fost dezvoltat de IMM-ul francez RB3D, o companie născută într-o pivniță din Auxerre, al cărei nume face un semn discret către R2D2.
Finanțarea a venit prin programul RAPID al Direcției Generale a Armamentelor, cu un buget total de 2,7 milioane de euro, din care 1,7 milioane au fost suportate de DGA. Pentru comparație, un singur tanc Leclerc costă mai mult decât întregul program.
Cu toate acestea, tehnologia nu mai este doar un prototip de laborator. Brigada de Întreținere (BMAINT) testează mai multe modele direct pe teren, sub supravegherea Direcției de Studii și Prospective a Școlilor Militare din Bourges. Testele nu fac rabat la nimic.
Soldații din unitățile de întreținere – cei care manipulează zilnic obuze, motoare de blindate și plăci de blindaj – sunt primii care pun mâna pe dispozitive.
Acolo unde efortul repetitiv și posturile grele își lasă amprenta, exoscheletele sunt supuse la noroi, șocuri, compatibilitate cu vesta balistică și condiții meteo extreme.
Al 8-lea RMAT experimentează cu modelele Exoviti și Exoback de la RB3D, în timp ce al 4-lea RMAT a primit Exia de la German Bionic, un sistem dotat cu inteligență artificială.
Aproape 85% dintre soldații chestionați într-un sondaj recent au raportat afecțiuni musculo-scheletice într-un interval de 12 luni – o cifră care justifică urgența intervenției.
Unde merge cursa înarmării exoscheletelor
În timp ce Franța se concentrează pe protejarea corpului soldaților din spatele frontului, Beijingul privește în altă direcție. Compania chineză Kestrel Defense a dezvăluit un exoschelet conceput pentru operatorii de drone și unitățile de recunoaștere.
Sistemul său modular ascunde baterii, unități de control și module de comunicații, iar casca integrează un afișaj cu realitate augmentată pentru hărți tactice, viziune termică și fluxuri video în timp real. Acolo unde Franța păstrează, China conectează. Luptătorul devine un post de comandă mobil.
Competiția globală se accelerează. Statele Unite, prin DARPA, au alocat 50 de milioane de dolari pentru dezvoltarea inițială a unor sisteme similare. Rusia își urmărește propriile proiecte.
Decalajul bugetar dintre Hercules și inițiativele americane este uriaș, dar istoria apărării franceze cunoaște momente în care un IMM din provincie a reușit să depășească giganți suprasfânțați. Rămân însă obstacole serioase. Autonomia bateriei este limitată.
Greutatea dispozitivului – deși mult redusă față de prototipul Hardiman al celor de la General Electric, care în anii 1960 cântărea 680 de kilograme pentru aceeași sarcină de 100 – rămâne semnificativă.
Costurile sunt încă mari, iar adaptarea morfologică la diferite tipuri de corp presupune o inginerie complexă. Hercules V3 încearcă să rezolve această problemă prin legături cu eliberare rapidă, care permit îmbrăcarea sau scoaterea exoscheletului în mai puțin de un minut.
Poate cea mai dificilă provocare este zgomotul. Motoarele electrice generează un zumzet care poate fi tolerat într-un atelier, dar devine fatal pentru un comando aflat în misiune sub acoperire. Viitorul exoscheletelor militare nu va fi unul universal, ci specializat.
Module diferite pentru logistică, luptă apropiată sau tragere de precizie. De la 680 de kilograme la 26 în șase decenii, raportul greutate-performanță s-a îmbunătățit de 26 de ori.
Dacă această traiectorie se menține, următorii zece ani ar putea aduce transformări pe care scepticii de astăzi abia îndrăznesc să le imagineze.
