Zona umedă tropicală renumită din sudul Floridei, cunoscută drept „Everglades”, a suferit o reducere semnificativă pe parcursul secolului XX.
Această zonă, inclusă în patrimoniul UNESCO, reprezintă cea mai extinsă rezervă de sălbăticie subtropicală din America de Nord, ocupând astăzi puțin peste 6000 km².
Parcul este localizat în regiunea ecologică Everglades din sudul Floridei, care acoperă aproximativ 20000 km², însă suprafața sa s-a micșorat considerabil în decursul ultimului secol. Autoritățile speră însă la o revigorare a regiunii, în parte datorită unui proiect inițiat în anul 2000.
La începutul secolului XX, guvernatorul statului Florida a promovat drenarea extensivă a zonei pentru a sprijini irigarea terenurilor agricole și pentru a extinde suprafețele urbanizabile, dar și pentru a preveni inundațiile lacului Okeechobee.
Aceasta a dus la construirea unor canale care să direcționeze apele către Oceanul Atlantic. În urma unor serii de uragane devastatoare, în anii 1920 a fost construit un dig pentru a preveni noi revărsări ale lacului.
În 1928, s-a autorizat construcția unui drum, Tamiami Trail, care să conecteze orașele Tampa și Miami, însă acesta a creat o nouă barieră în calea fluxului natural de apă.
Până la sfârșitul anilor 1940, o serie de uragane au cauzat pagube considerabile, forțând autoritățile să creeze o rețea masivă de baraje și diguri, însoțită de stații de pompare, reducând astfel la jumătate zona inițială a Everglades. S
-a dezvoltat o zonă agricolă de aproximativ 3000 km², destinată în principal culturii de trestie de zahăr. În anii 1960, s-a construi un canal adânc de nouă metri pentru a controla cursul râului Kissimmee, reducând riscul de inundație a câmpiilor adiacente.
În anii 1970, autoritățile au realizat că ecosistemul este grav afectat. Apa dulce circulă cu dificultate spre sud, iar sarea din apele marine compromite biodiversitatea estuarelor. Evacuarile agricole și ploile poluate din zonele urbane degradează calitatea apei.
În 1998, o intervenție punctuală a permis revărsarea controlată a unei porțiuni din parc, restabilind parțial circuitul natural al apelor. În anul 2000, Planul de restaurare din Everglades (CERP) a fost aprobat de Congresul SUA.
Acest plan complex, întins pe mai multe decenii, include multiple proiecte ce presupun refacerea ecosistemului, precum desființarea unor drumuri și canale, în vederea refacerii a aproximativ 220 km² de mlaștini afectate încă din anii 1960.
