Pe 31 mai 2026, cerul nu va căpăta nuanțe de azur. Și totuși, oamenii din întreaga lume vor repeta același termen: Lună Albastră. Nu e o schimbare de culoare, ci o ciudățenie ascunsă în calendar. Un fir invizibil leagă matematica orbitelor de o greșeală făcută acum aproape 80 de ani.
Totul pornește de la un ciclu banal. Luna înconjoară Pământul în exact 29,5 zile. Un an obișnuit are 365 de zile, ceea ce înseamnă că satelitul nostru face puțin peste 12 rotații complete. Restul de zile se adună tăcut, lună după lună.
La fiecare doi sau trei ani, surplusul devine suficient cât să apară o a 13-a lună plină într-un singur an – sau patru luni pline într-un anotimp, în loc de trei. Acel bonus ceresc a primit numele de Lună Albastră. Pe 31 mai 2026, exact acest fenomen statistic va avea loc. Dar de unde vine numele?
În secolul al XVI-lea, expresia „o lună albastră” descria ceva imposibil. Adevărata culoare albăstruie a Lunii s-a văzut o singură dată în epoca modernă: în 1883, când erupția vulcanului Krakatoa a aruncat atâta cenușă în atmosferă încât aceasta a filtru lumina. Altfel, povestea e mult mai terestră.
În 1937, Almanahul fermierilor din Maine a definit strict Luna Albastră: a treia lună plină dintr-un anotimp cu patru. Nouă ani mai târziu, în 1946, un autor pe nume J.H. Pruitt a publicat un articol în revista Sky and Telescope.
A citit greșit regulile almanahului și a scris că e vorba de a doua lună plină dintr-o aceeași lună calendaristică. Eroarea s-a răspândit atât de repede încât a devenit, de fapt, definiția populară. Pe 31 mai 2026, exact această versiune – născută dintr-o neatenție – va fi vizibilă.
Anul următor, în mai 2027, cerul va oferi versiunea tradițională, sezonieră. Dar adevărata sărbătoare vine pe 31 decembrie 2028.
În noaptea de Revelion, trei fenomene se vor suprapune: o Lună Albastră, o SuperLună (satelitul va fi la cea mai mică distanță de Pământ, părând enorm) și o eclipsă totală de Lună. Scufundată în umbra planetei, ea va străluci într-un roșu-sânge spectaculos.
Unii astronomi amatori au început deja să numească acest cocktail cosmic „SuperLuna Violetă”. Până atunci, însă, rămâne doar mirarea că o greșeală de tipar poate rescrie, decenii la rând, felul în care privim cerul.
