O bere după o zi grea pare inofensivă. Dar adevăratele consecințe se văd abia după două decenii.
Un studiu publicat în jurnalul Alcohol, Clinical and Experimental Research arată că amestecul de alcool și stres, practicat regulat la tinerețe, produce leziuni cerebrale care nu dispar nici după ani întregi de abstinență totală.
Cercetătorii de la Universitatea din Massachusetts Amherst au descoperit un mecanism perfid de auto-întărire: cu cât bei mai mult pentru a calma presiunea, cu atât creierul uită cum să gestioneze singur stresul.
Rezultatul este un cerc vicios – mai mult alcool, decizii mai proaste, și mai mult stres. Cel mai grav, însă, este că efectele se acumulează în tăcere până la vârsta de 40 de ani. Atunci, avertizează profesorul Elena Vazey, conducătorul studiului, intervin problemele reale.
Persoanele care au combinat stresul cu excesul de alcool în tinerețe pierd o abilitate esențială: flexibilitatea cognitivă. Deși învățarea rămâne intactă, capacitatea de a reacționa rapid la situații noi sau de a se adapta la contexte complexe se prăbușește.
Creierul rămâne blocat în tipare vechi, ca și cum ar fi uitat cum să se „reseteze”. Aceste dificultăți sunt similare cu cele observate în stadiile incipiente ale demenței. Explicația stă într-o zonă minusculă a trunchiului cerebral, locus coeruleus, responsabilă cu deciziile de adaptare.
La foștii consumatori, această regiune își pierde capacitatea de autoinhibiție, suprasaturând întregul sistem decizional. Mai mult, celulele nervoase prezintă semne masive de stres oxidativ – aceleași degradări celulare întâlnite la pacienții cu Alzheimer.
Descoperirea schimbă radical perspectiva asupra tratamentului alcoolismului. Dacă după ani de exces creierul funcționează fundamental altfel, simpla putere de voință, pe care se bazează majoritatea strategiilor de sevraj, s-ar putea să nu mai fie suficientă.
