Peste treizeci de miliarde de ori masa Soarelui – atât de uriașă este cea mai recentă gaură neagră descoperită, una dintre cele mai masive găsite vreodată. Nu a fost văzută direct, ci detectată printr-un fenomen cosmic rar: lentila gravitațională.
Lumina provenită de la o galaxie aflată în spatele ei a fost curbată de câmpul gravitațional al acestui obiect, trădând prezența unui monstru invizibil. Gaura neagră se află în centrul unei galaxii din clusterul Abell 1201, la sute de milioane de ani-lumină de Pământ.
Analizele mai vechi sugeraseră deja că este masivă, dar noile măsurători, publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, o plasează acum pe lista celor mai mari entități din univers.
Pentru a ajunge la această concluzie, echipa de astronomi a rulat simulări pe supercomputere, urmărind îndeaproape cum este deformată lumina de fond de către prezența găurii negre. Pentru a înțelege amploarea, ajută o comparație.
În centrul Căii Lactee, propria noastră galaxie, se află o gaură neagră supermasivă de aproximativ patru milioane de mase solare.
Noul obiect, însă, întrece cu mult acest „vecin” galactic – este de peste treizeci de miliarde de ori mai greu decât Soarele, mai mare chiar decât anumite galaxii întregi.
Găurile negre se formează atunci când stelele foarte masive se prăbușesc la sfârșitul vieții, iar materia adunată într-un volum minuscul creează o fântână în țesătura spațiu-timpului.
Există trei categorii principale: stelare, intermediare și supermasive, acestea din urmă având peste un milion de mase solare. Însă majoritatea găurilor negre uriașe cunoscute până acum sunt active – materia din jur se încălzește și emite lumină, raze X și alte radiații.
Aceasta este diferită: este inactivă, aproape tăcută. Tocmai aici intervine valoarea descoperirii. Lentilele gravitaționale permit studierea găurilor negre supermasive aflate în stare de repaus, lucru imposibil în galaxiile îndepărtate prin metode clasice.
Astfel, noul studiu deschide calea către găsirea altor obiecte similare – coloși adormiți care așteaptă să fie dezvăluiți de curbura luminii. Iar odată identificați, astronomii speră să înțeleagă cum au ajuns să fie atât de enormi.
