Câmpurile cultivate din întreaga Uniune Europeană sunt acum deschise către o nouă generație de culturi, cele dezvoltate prin noile tehnici genomice, sau NGT-uri – un termen adesea simplificat la „noi OMG-uri”.
Această evoluție promite avantaje semnificative comparativ cu organismele modificate genetic (OMG) clasice, însă nu fără a stârni îngrijorarea unor asociații, care își exprimă temeri legate de un control insuficient din partea autorităților europene.
Pentru a înțelege mai bine contextul, este important să facem o distincție clară.
Organismele Modificate Genetic (OMG) în agricultură se referă la plante al căror material genetic a fost alterat prin inginerie genetică, având ca scop conferirea de noi caracteristici, precum o rezistență sporită la erbicide sau la anumiți insecte.
Prima plantă OMG, un tutun rezistent la antibiotice, a apărut în 1983. În contrast, Noile Tehnici Genomice (NGT) modifică genomul plantelor fără a introduce neapărat ADN străin, o diferență fundamentală față de OMG-urile clasice.
Altfel spus, NGT-urile sunt, într-adevăr, organisme modificate genetic, dar nu sunt transgenice. Aceste „noi OMG-uri” există din 2001, odată cu dezvoltarea unor instrumente de editare genomică precum celebrele „foarfeci genetice” CRISPR-Cas9.
Este demn de menționat că NGT-urile sunt deja autorizate de ceva timp în țări precum China și Statele Unite. Într -un comunicat de presă emis la 4 decembrie 2025, Parlamentul European a anunțat semnarea unui acord istoric ce permite utilizarea plantelor NGT în agricultură, pe tot teritoriul Uniunii.
Susținute puternic de marile sindicate agricole, soiurile de plante dezvoltate prin aceste tehnici ar putea oferi o rezistență mai bună la secetă sau la diverse boli, având totodată nevoie de o cantitate redusă de pesticide.
Potențialul este vast, mergând chiar până la posibilitatea de a produce grâu fără gluten. Deputații care au susținut acordul consideră această decizie un pas major, promițând culturi rezistente la schimbările climatice și randamente mai mari pe suprafețe agricole mai mici.
Astfel, se anticipează o veste bună atât pentru securitatea alimentară, cât și, potențial, pentru economia blocului comunitar.
Este crucial de precizat că acordul relaxează normele actuale doar în ceea ce privește NGT-urile de categoria 1 (NGT-1), adică cele al căror genom a suferit maximum 20 de modificări genetice. Pentru NGT-urile de categoria 2 (NGT-2), regulile rămân la fel de stricte ca pentru OMG-urile clasice.
O altă prevedere importantă este obligativitatea menționării „NGT-1” pe sacii de semințe achiziționați de agricultori. Însă, aceeași mențiune nu este obligatorie pe eticheta produsului final, un aspect ce a generat numeroase controverse. Această decizie nu este pe placul tuturor.
Până de curând, toate NGT-urile erau considerate OMG-uri din punct de vedere legislativ și, prin urmare, interzise cultivării pe sol european, cu excepția unor mici parcele de testare, cum ar fi porumbul Monsanto 810 în Spania și Portugalia.
Cu toate acestea, organizații agricole puternice precum Copa-Cogeca și marii producători de semințe au insistat pentru o simplificare a normelor, argumentând necesitatea Uniunii Europene de a-și menține competitivitatea în fața giganților americani și chinezi.
În timp ce marile sindicate agricole și deputații europeni salută această decizie, unele organizații de mediu își exprimă îngrijorarea profundă. ONG -ul Pollinis, de exemplu, avertizează asupra unor riscuri majore la diverse niveluri.
Acestea includ riscuri sanitare și de mediu încă necunoscute, precum erorile genetice și impactul asupra biodiversității, dar și o potențială încălcare a drepturilor consumatorilor, în special în absența etichetării obligatorii pe produsul final.
Decizia marchează astfel o intersecție complexă între inovația agricolă, imperativele economice și preocupările legate de siguranța ecologică și transparența pentru consumatori.
