O capcană fotografică subacvatică, instalată în Loch Ness în anii 1970, a fost recuperată recent după ce a stat scufundată timp de 55 de ani.
Dispozitivul făcea parte dintr-o inițiativă condusă de profesorul Roy Mackal de la Universitatea din Chicago, care viza obținerea de dovezi fotografice ale unei presupuse creaturi necunoscute în lac. Echipa sa a implementat la acea vreme mai multe capcane fotografice subacvatice.
Printre acestea se număra și un aparat foto Instamatic, plasat într-o carcasă specială la aproximativ 180 de metri adâncime. Sistemul era conceput să declanșeze automat blițul și să realizeze o fotografie în momentul în care o linie de momeală atașată era mișcată.
Intenția era de a captura o imagine a oricărei vietăți care ar fi interacționat cu momeala. Ulterior, camera a fost considerată pierdută. Redescoperirea a avut loc recent, în mod accidental, în timpul unei misiuni a Centrului Național de Oceanografie (NOC) din Regatul Unit.
Echipa NOC testa noi vehicule subacvatice autonome, inclusiv submersibilul robotizat Boaty McBoatface, destinat explorării marine. În cursul unui test desfășurat la o adâncime de 230 de metri, vehiculul a agățat un obiect care s-a dovedit a fi sistemul de ancorare al vechii capcane fotografice.
La revenirea la suprafață, echipajul a recuperat dispozitivul. În interiorul carcasei, aparatul foto Instamatic a fost găsit într-o stare bună de conservare, fiind protejat de apă pe durata celor 55 de ani petrecuți pe fundul lacului. Filmul fotografic a fost recuperat și developat.
Imaginile obținute nu au relevat prezența vreunei creaturi neobișnuite. Factorul care a declanșat mecanismul fotografic în urmă cu peste cinci decenii rămâne necunoscut.
Adrian Shine, specialist în istoria cercetărilor din Loch Ness și membru al proiectului inițial din anii ’70, a comentat asupra rezistenței dispozitivului, subliniind capacitatea remarcabilă a carcasei de a menține camera uscată la o adâncime semnificativă pentru o perioadă atât de îndelungată.
