În vestul deșertului irakian, o descoperire majoră promite să îmbogățească înțelegerea noastră asupra primelor așezări umane din Asia.
O echipă de cercetători de la Universitatea Liberă din Bruxelles (VUB) a dezgropat peste 850 de artefacte litice, printre care se numără topoare de mână și fulgi de tip Levallois, ce ar putea data de 1,5 milioane de ani.
Această descoperire plasează Irakul printre cele mai vechi centre de așezări cunoscute situate în afara continentului african. Oamenii de știință speră ca aceste artefacte să aducă lumină asupra evoluției geomorfologice a regiunii și adaptării timpurii a homininilor.
Descoperirile de unelte preistorice din Irak sunt rare, influențate de conflicte și de lipsa explorărilor sistematice. Totuși, regiunea reprezintă un coridor natural între Africa și Asia, având un rol crucial în migrațiile umane.
Proiectul în cadrul căruia s-a realizat această misiune a fost inițiat pentru a evalua potențialul arheologic al deșertului irakian, alegând situl Al-Shabakah pentru trăsăturile sale geologice unice.
În perioada Pleistocenului, aici a existat un lac acum dispărut, care alături de vechile căi navigabile putea atrage primii hominini datorită resurselor de apă și a oportunităților de vânătoare.
Misiunea arheologică a dus la identificarea a șapte noi situri paleolitice pe o suprafață de 200 km², una dintre acestea fiind analizată în detaliu pentru a studia distribuția artefactelor și trăsăturile lor tehnologice.
Au fost găsite topoare masive de mână, caracteristice paleoliticului timpuriu, precum și fulgi de Levallois. Dispunerea habitatului de la suprafață sugerează originea lor din formațiuni geologice antice, subliniind antichitatea acestora.
Aceste artefacte sunt printre cele mai vechi dovezi ale ocupației umane din această regiune, evidențiind importanța sitului Al-Shabakah în preistoria Orientului Mijlociu.
Dacă vechimea lor de 1,5 milioane de ani este confirmată, situl ar deveni una dintre cele mai timpurii dovezi de ocupație umană în afara Africii. Comparativ, situl Dmanisi din Georgia, cu fosile și unelte Homo erectus, datează de 1,8 milioane de ani.
Descoperirile de la Al-Shabakah ar putea așadar revizui cronologia și rutele de dispersie ale primilor hominini din Africa, demonstrând avansuri în modelarea pietrei și organizarea socială primitivă. În afara aspectului arheologic, misiunea are și un rol educațional.
Trei studenți irakieni la arheologie au participat la săpături, primind formare în geoarheologie și analiza artefactelor paleolitice. Acest transfer de cunoștințe este crucial pentru întărirea capacităților locale în conservarea patrimoniului.
Studenților și cercetătorilor le-a fost crescut nivelul de conștientizare asupra importanței paleoliticului irakian printr-un workshop la Universitatea Al-Qadisiyah și prin prezentări la conferințe și întâlniri publice.
Copiii din școlile locale au fost implicați pentru a le reconecta cu moștenirea lor culturală. Cercetătorii intend să continue munca prin extinderea ariei de studiu și efectuarea unei analize detaliate a artefactelor pentru confirmarea datării.
Aceasta va include tehnici avansate precum analiza urmelor și datarea prin luminescență. Principalele provocări constau în obținerea finanțării necesare și accesul la situri, necesitând coordonare cu autoritățile irakiene, într-o regiune încă afectată de probleme de securitate.
Consiliul de Stat Irakian pentru Antichități și Patrimoniu și-a declarat susținerea pentru proiect, subliniind importanța acestei descoperiri în înțelegerea ocupațiilor umane timpurii în regiune.
