O descoperire recentă i-a luat prin surprindere pe cercetătorii britanici: roiurile uriașe de kril antarctic se dovedesc a fi un aliat neașteptat în lupta cu schimbările climatice, stocând anual peste douăzeci de milioane de tone de dioxid de carbon.
Un puț de carbon de proporții, ascuns în mișcarea neobosită a unora dintre cele mai mici viețuitoare ale Oceanului Austral. Krilul – mici crustacee care trăiesc în apele reci și se hrănesc cu fitoplancton – este piesa de bază a rețelei trofice din sudul planetei.
De el depind balenele, pinguinii, focile. Iar dimensiunea fenomenului este vertiginoasă: un singur banc poate aduna până la treizeci de miliarde de indivizi.
Tocmai de aceea, vestea că, potrivit unei analize din 2019, bancurile de kril antarctic (Euphausia superba) s-au deplasat cu peste 400 de kilometri spre sud – echivalentul a patru grade de latitudine – a îngrijorat comunitatea științifică.
Mișcarea aceasta mută resursa de hrană și pune presiune pe speciile care depind de ea.
Pe 8 septembrie 2024, un nou studiu publicat în Nature Communications și coordonat de cercetători de la Imperial College London aduce o perspectivă suplimentară: krilul nu este doar hrană pentru alții, ci și un mecanism puternic de stocare a carbonului.
Estimările echipei indică o cantitate de peste douăzeci de milioane de tone de CO2 pe an, transferată din atmosferă către adâncuri. Cercetătorii vorbesc aici despre „carbon albastru” – dioxidul de carbon extras din atmosferă de ecosistemele marine și costiere.
Până acum, atenția s-a concentrat mai ales pe plantele acvatice, precum mangrovele, ierburile de mare sau marile păduri de alge. Noutatea este că și krilul contribuie masiv, iar mecanismul nu ține de corpul crustaceelor în sine, ci de… excrementele lor.
Fitoplanctonul, hrana krilului, captează carbonul din atmosferă prin fotosinteză. Odată ingerat, o parte din acest carbon ajunge în „peletele” fecale dense ale krilului, care se scufundă rapid și duc carbonul către fundul oceanului, unde poate rămâne blocat pentru perioade îndelungate.
„Krilul antarctic este afectat de schimbările climatice rapide din regiunile polare și de extinderea pescuitului. Populațiile de kril și habitatul lor merită protejate pentru a păstra acest valoros puț de carbon”, notează autorii.
Pentru Emma Cavan, autoarea principală a studiului, aceste rezultate ar trebui să îi determine pe decidenți să întărească măsurile de protecție a apelor Oceanului Austral și a faunei sale – inclusiv a acestor mici crustacee cu un impact uriaș.
