Progresele recente în tehnologie deschid calea roboților cu piele artificială naturală care se poate repara singură, imitând calitățile pielii umane. Deși au fost utilizate materiale sintetice precum latexul pentru a crea piele artificială pentru roboți, acestea nu sunt suficient de realiste și durabile.

Latexul poate imita aspectul pielii umane, dar îi lipsește elasticitatea și capacitatea de a se repara singur, limitându-i caracterul practic în scenariile din lumea reală în care roboții se pot confrunta cu interacțiuni fizice.

Cercetătorii au dezvoltat o nouă metodă care implică cultivarea celulelor pielii într-un laborator pentru a crea piele artificială care seamănă foarte mult cu pielea umană, inclusiv proprietățile sale de regenerare și capacitatea de reacție la stimuli.

Prin utilizarea celulelor pielii umane, această piele artificială poate prezenta, de asemenea, funcții avansate precum transpirația și sensibilitatea la atingere, îmbunătățind aspectul și comportamentul natural al roboților.

Pentru a atașa eficient această piele artificială la roboți fără a-i compromite aspectul, cercetătorii au elaborat o tehnică care utilizează ancore de tip puncție. Prin crearea unor găuri minuscule în scheletul robotului, pielea poate fi fixată în siguranță, fără structuri externe vizibile, asigurând o suprafață netedă și flexibilă.

Tratarea scheletului robotului cu plasmă de vapori de apă îmbunătățește aderența pielii, permițând auto-repararea în cazul unor deteriorări minore și sporind durabilitatea în medii interactive.

Această nouă piele artificială a dat rezultate promițătoare în ceea ce privește mimarea expresiilor faciale umane și adaptarea perfectă la matrițele 3D, având potențialul de a îmbunătăți în continuare longevitatea și funcționalitatea.

Obiectivele viitoare includ îmbunătățirea durabilității și a furnizării de nutrienți de către pielea artificială, precum și optimizarea proprietăților mecanice ale acesteia pentru a se potrivi cu cele ale pielii umane.

Scopul final este de a permite transmiterea de informații senzoriale precum atingerea și temperatura în roboți, rezistând în același timp contaminării biologice.

Aceste progrese nu numai că au potențialul de a îmbunătăți aspectul fizic al roboților, dar contribuie și la înțelegerea mușchilor faciali și a emoțiilor, conducând la inovații în domenii precum chirurgia estetică și ortopedică.