Certitudinea care a ținut zeci de ani s-a prăbușit în 2021. Amazonul – considerat multă vreme plămânul planetei, scutul verde al umanității – nu mai este un simplu aliat.
Un studiu publicat în Nature, condus de Luciana Gatti, a demonstrat ceva ce nimeni nu anticipa: o porțiune majoră a pădurii tropicale amazoniene eliberează acum mai mult dioxid de carbon decât reține. Nu e o predicție pe termen lung.
E o constatare dură, făcută la 4.500 de metri deasupra coronamentului, cu avioane care au străbătut cerul Braziliei între 2010 și 2018. Aproape 600 de mostre de CO2 și monoxid de carbon au fost colectate la altitudini de până la 4,5 kilometri.
O metodă care a ocolit capcana norilor ce ascund datele satelitare. Rezultatul a fost un diagnostic geografic implacabil: vestul Amazonului mai absoarbe la fel de mult carbon cât emite, dar estul și sud-estul bazinului au devenit surse nete.
Mai mult carbon se întoarce în atmosferă decât reușește solul și vegetația să stocheze. Iar cauza principală nu e o fatalitate naturală, ci un dezechilibru provocat de om.
Cine provoacă dezechilibrul?
Motorașul acestui dezechilibru poartă un nume: sezonul uscat, amplificat de stresul hidric, de defrișări și de incendii. Zonele cele mai afectate – acolo unde pădurea a pierdut 30% sau mai mult din suprafața sa – emit de până la 10 ori mai mult carbon decât regiunile cu defrișări sub 20%.
Defrișările din ultimele patru decenii, în principal pentru pășuni și culturi de soia, au mutilat ireversibil această parte a Amazonului. Creșterea vitelor, potrivit Greenpeace, este responsabilă pentru 65% din distrugerea pădurii tropicale.
Rădăcina acestei povești se întinde până în farfuriile noastre. Franța, de pildă, este al treilea mare importator de soia braziliană din lume. Peste 60% din cele 2,8 milioane de tone de făină de soia pe care le aduce anual pentru hrana animalelor de fermă provin din America de Sud.
O friptură cumpărată într-un supermarket european poartă deci un pasiv amazonian. Nu e o problemă îndepărtată, ci una care se plătește în hectare de pădure arsă.
Suntem aproape de punctul de non-întoarcere?
Era Bolsonaro, între 2019 și 2022, a accelerat vertiginos acest proces. În 2019, partea braziliană a Amazonului a pierdut 3,9 milioane de hectare de biomasă forestieră – de patru ori mai mult decât în 2017 și 2018, când politicile de protecție erau încă active.
Pericolul nu se oprește însă la cifrele anuale. Ceea ce se erodează cu adevărat este reziliența pădurii.
Indicatorul sănătății generale a ecosistemului a scăzut pe mai mult de 75% din suprafață, iar în zonele cele mai expuse – în apropierea activităților umane sau lovite de secete – capacitatea de recuperare a scăzut cu până la 50%.
Seceta din 2024 a transformat acest cerc vicios într-un spectacol brutal. Incendii rampante au devastat întinderi întregi, iar intervalul iulie 2023 – februarie 2024 a fost una dintre cele mai secetoase perioade măsurate vreodată.
Indicele de stres hidric al solului a atins un nivel critic de peste 40% în bazin. Mecanismul este simplu și distructiv: copacii evaporă apă, formează nori, aduc ploaie. Mai puțini copaci înseamnă mai puțină ploaie, soluri aride și incendii care se țin lanț.
Oamenii de știință au identificat un prag dincolo de care schimbarea ar deveni ireversibilă: 20 până la 25% din pădure distrusă. În acest moment, bazinul se află la circa 17% pierdere cumulată, sub acel punct critic.
Însă treimea de est a Amazonului, cea mai expusă fronturilor agricole braziliene, a pierdut deja 30,8% din pădure – mult peste limita de siguranță pentru acea regiune. Odată cu revenirea lui Lula la putere, în 2023, indicatorii de defrișare au început să scadă.
În 2025, suprafața defrișată a scăzut cu 23,5% față de 2024, ajungând la aproximativ 290.000 de hectare – cea mai mică valoare de când se fac măsurători. Un progres real, spun specialiștii, dar insuficient. Echivalează cu „aproximativ cinci copaci pe secundă.
Degradarea pădurii nu se oprește la tăieri. Incendiile continuă să facă ravagii. Între ianuarie și octombrie 2025, numărul focarelor detectate a atins cel mai ridicat nivel din 2010, consecință directă a secetei severe.
Pădurile stresate ard spontan la temperaturi record, chiar și atunci când nu sunt tăiate. Protejarea copacilor în picioare nu mai este suficientă. Peste câteva luni, în 2026, COP 30 se va desfășura la Belém, la porțile Amazonului. Un test de coerență politică pe care lumea îl urmărește cu atenție.
Până acum, 80% din marile sectoare braziliene de animale și piele nu și-au asumat niciun angajament climateric serios. Dacă pădurea continuă să se degradeze, „plămânul planetei” s-ar putea transforma într-un emițător gigantic de carbon – capabil să încălzească globul cu încă 0,2°C.
O schimbare pe care nici cele mai ambițioase politici climatice nu ar putea-o inversa după trecerea pragului.
