China este lider mondial în energie verde, dar și cel mai mare poluator.
În 2024, a instalat capacități regenerabile de 1.200 GW – mai mult decât restul lumii la un loc. Are cel mai mare parc hidroelectric de pe planetă, domină piața vehiculelor electrice, controlează peste 70% din producția de baterii cu litiu și peste 80% din cea solară.
Pe hârtie, pare locomotiva tranziției energetice globale.
Modificarea secretă a modului de calcul
Realitatea e mai tulbure. Un raport al think tank-ului CREA arată că Beijingul și-a rescris în tăcere modul de calcul al emisiilor de carbon pentru perioada 2020-2025.
Noua metrică exclude utilizarea non-energetică a combustibililor fosili – adică petrolul și cărbunele folosite ca materii prime, mai ales în petrochimie, pentru a fabrica materiale plastice. Aceste cantități uriașe nu mai intră în bilanțul oficial de CO2. Efectul e masiv.
Fără această manevră contabilă, emisiile Chinei ar fi crescut cu 14%. După ajustare, creșterea apare ca fiind de doar 7%. Diferența? 730 de milioane de tone de CO2 pe an – echivalentul emisiilor totale ale Germaniei sau Coreei de Sud. O gaură cât un întreg stat industrializat.
Greenwashing-ul chinez amenință credibilitatea
CREA numește gestul un caz grav de greenwashing. Schimbarea, descrisă ca retroactivă și fără o definiție oficială prealabilă, face ca obiectivele climatice ale Chinei să pară realizabile pe hârtie, în timp ce realitatea arată altceva.
Autorii raportului avertizează că această opacitate riscă să erodeze încrederea internațională. Și nu se oprește aici. Aceleași decalaje și inconsecvențe sugerează că Beijingul ar putea repeta procedeul și pentru perioada 2025-2030, îndeplinindu-și angajamentele în mod artificial.
Paradoxul Chinei rămâne: simultan campioană a energiei curate și campioană a poluării ascunse.
