Trec dintr-un ocean în altul, parcurgând peste 4.400 de kilometri, doar pentru a prinde masa preferată direct de pe undițele navelor de pescuit.
Orcile de tip D, considerate multă vreme creaturi ale mitului, tocmai și-au demonstrat adevărata natură: sunt cele mai îndrăznețe călătoare ale Mărilor de Sud. Un studiu publicat în Marine Mammal Science, bazat pe două decenii de observații, a spulberat ceea ce credeam că știm despre acest ecotip.
Cercetătorii au analizat un catalog uriaș – 28.000 de fotografii realizate între 2003 și 2024 – și au reușit să identifice 207 indivizi. O cifră modestă la scară globală, dar cu mult peste orice estimare anterioară.
Supraviețuirea speciei sfidează limitele genetice și geografice
Până acum, biologii se temeau că orca de tip D este condamnată genetic. Puținele analize disponibile sugerau o consangvinizare extremă, un semn al unei populații prea mici pentru a supraviețui. Descoperirea celor 207 exemplare a adus o ușurare uriașă: baza populației este mai solidă decât se credea.
Dar adevărata revelație a studiului ține de mișcare. Jared R. Towers, de la Bay Cetology, a documentat călătorii care sfidează orice precedent pentru această specie.
Doi indivizi din grupuri diferite au fost fotografiați în două bazine oceanice separate de distanța record de 4.400 de kilometri – un salt interoceanic fără egal printre orci.
Strategii de vânătoare transformă orcile în prădători oportuniști
Ce îi împinge să traverseze mări atât de reci și furtunoase? O pasiune aproape lacomă pentru peștele-mâine Patagonia, o specie nobilă care trăiește în adâncuri.
Orcile de tip D au învățat să urmărească navele de pescuit comercial timp de mii de kilometri, smulgând prada direct de pe liniile de trolling. Este un comportament de oportunism pur, care le transformă din fantome în niște strategi desăvârșiți. Vizual, aceste orci ies imediat în evidență:
capul mai rotund și bulbos, înotătoarea dorsală mai fină și mai ascuțită, iar pata oculară este atât de mică încât abia se observă. Trăiesc în apele izolate ale zonei subantarctice, un mediu atât de ostil încât cercetătorii nici măcar nu știau cum să deosebească masculii de femele.
Acum, odată cu harta migrațiilor și catalogul de identități, orca de tip D își schimbă statutul. Nu mai este cel mai misterios animal al oceanelor, ci cel mai impresionant dintre călătorii Mărilor de Sud.
