Scutul magnetic al Pământului crapă în două. Deasupra Atlanticului de Sud, o zonă cât Europa și Africa de Nord la un loc și-a pierdut brusc coeziunea – din 2020, nu mai are un singur centru de slăbiciune, ci două.
Un al doilea lob se dezvoltă activ în largul coastei Africii de sud-vest, iar oamenii de știință abia încep să înțeleagă ce se întâmplă la 2.900 de kilometri adâncime. Anomalia Atlanticului de Sud nu este o simplă pată pe harta câmpului magnetic.
Este o gaură în armura invizibilă care ne ferește de radiațiile cosmice și de particulele încărcate ale vântului solar. În această regiune, centura Van Allen – inelul de particule prinse de câmpul magnetic – coboară mai aproape de suprafață, iar intensitatea câmpului scade dramatic.
Între 1970 și 2020, minimul magnetic a alunecat de la 24.000 de nanotesle la 22.000, iar întreaga zonă s-a deplasat spre vest cu aproximativ 20 de km pe an. În ultimele două secole, Pământul a pierdut în medie 9% din puterea magnetică, potrivit ESA.
Ceea ce îi alarmează pe cercetători este ritmul accelerat din 2020 – zonele anomaliei evoluează acum în viteze diferite. Consecințele se văd pe orbită. Stația Spațială Internațională, cu înclinația ei de 51,6°, traversează această regiune la fiecare tură.
Aici, instrumentele sunt oprite, iar astronauții raportează resetări, pierderi de date și fulgere vizuale – fosfene – când razele cosmice lovesc retina. Telescopul spațial Hubble și detectorul AMS-02 intră în standby de teama unui scurtcircuit provocat de protoni de înaltă energie.
Plimbările în spațiu sunt interzise în timpul trecerii. Nu este o precauție simbolică: o componentă cheie lovită poate însemna daune permanente. Originea acestei slăbiciuni se află adânc, sub mantaua Pământului.
Doi factori se cumulează: înclinarea axei magnetice față de axa de rotație și prezența provinciei africane Low Shear – o structură densă situată la aproximativ 2.900 de kilometri sub Africa.
Acest bloc geologic a perturbat generarea câmpului magnetic timp de zeci de milioane de ani, creând un câmp de polaritate inversă care acționează ca un magnet secundar, opus celui principal. Practic, ca și cum un magnet contrar ar contracara scutul de la suprafață.
Descoperirea care complică totul a venit din constelația de sateliți Swarm a ESA. Cu unsprezece ani de măsurători, geofizicienii au arătat că zona de slăbiciune s-a extins cu o suprafață aproape cât jumătate din Europa continentală din 2014.
Adevărata surpriză este bifurcația: datele recente arată un al doilea centru de intensitate minimă care a început să se deschidă în cadrul anomaliei. Celula originală rămâne deasupra Americii de Sud, dar cea nouă plutește la est, lângă coasta de sud-vest a Africii.
Jürgen Matzka, geofizician la Centrul German de Cercetare în Geoștiințe, spune clar: „Noul minim estic a apărut în ultimul deceniu și a crescut puternic în ultimii ani. Provocarea este să înțelegem procesele din nucleu care conduc aceste schimbări.
” Acolo unde exista un singur coridor de risc, acum sunt două zone magnetice distincte, cu dinamică diferită. În emisfera nordică, mișcarea Polului Nord magnetic spre Siberia se accelerează, iar o zonă echivalentă din Canada a crescut cu o suprafață cât Groenlanda.
Întregul sistem magnetic al Pământului se agită. Firește, apare întrebarea: asistăm la începutul unei inversări a polilor magnetici? Un scenariu care ar lăsa planeta vulnerabilă la radiații ani de zile. Oamenii de știință răspund sec: nu.
Ultima inversare a avut loc acum 780.000 de ani, iar procesul durează sute de mii de ani. Scăderea actuală a intensității în Atlanticul de Sud rămâne în limitele fluctuațiilor normale.
Anomalia este reală, accelerația confirmată, dar se încadrează în scări geologice mult prea lungi pentru a face prognoze pe termen scurt. Bifurcarea în doi lobi a fost identificată pentru prima dată în 2020, confirmată de CubeSats și alte instrumente orbitale.
În mod regulat, între 2014 și 2025, regiunea atlantică din sud-vestul Africii a cunoscut o slăbire mai rapidă. Al doilea lob nu așteaptă – crește activ, iar modelele predictive vor trebui rescrise.
