În 2021, perspectivele pentru Alyssa Tapley erau sumbre. Chimioterapia nu mai dăduse rezultate, transplantul de măduvă osoasă nu schimbase nimic, iar leucemia ei continua să progreseze implacabil. Astăzi, la 16 ani, această tânără britanică navighează, merge la școală și învață să conducă.
Între aceste două realități, un tratament genetic revoluționar, numit BE-CAR7, a intervenit decisiv, demonstrându-și eficacitatea spectaculoasă în cadrul unor studii clinice: 64% dintre pacienții considerați incurabili se află acum în remisie completă.
Leucemia limfoblastică acută cu celule T reprezintă una dintre cele mai agresive forme de cancer de sânge. Protocoalele standard, care combină chimioterapia intensivă cu transplantul de măduvă osoasă, sunt eficiente în majoritatea cazurilor.
Însă, aproximativ unul din cinci pacienți nu răspunde la aceste tratamente. Pentru acești bolnavi, opțiunile medicale se epuizează rapid, iar prognosticul devine sumbru. Alyssa se număra printre acei 20% de pacienți refractari.
Diagnosticată în mai 2021, ea parcursese întregul arsenal terapeutic clasic fără niciun rezultat. Familia ei se confrunta cu un gol medical terifiant, o zonă în care medicii nu mai aveau nimic de oferit.
A fost momentul precis când o echipă de la Spitalul Great Ormond Street din Londra i-a oferit o posibilitate inedită: să devină prima pacientă din lume care testează un tratament experimental, BE-CAR7. BE -CAR7 este mai degrabă o formă de inginerie biologică decât farmacologie tradițională.
În loc să administreze molecule chimice, cercetătorii transformă celulele imunitare în arme vii, programate să vâneze cancerul. Procesul începe prin prelevarea de globule albe de la un donator sănătos. Aceste celule sunt apoi supuse unei serii de modificări genetice sofisticate.
Prima etapă implică eliminarea unor receptori de suprafață care ar permite sistemului imunitar al pacientului să le identifice ca străine și să le distrugă imediat. Această manipulare face ca celulele să fie universal compatibile, ocolind problema obișnuită a respingerii transplantului.
Apoi, oamenii de știință înlătură o proteină numită CD52, creând astfel un scut invizibil împotriva medicamentelor imunosupresoare pe care pacientul le primește oricum. Fără acest strat de protecție, celulele terapeutice ar fi eliminate de aceleași tratamente menite să protejeze bolnavul.
În cele din urmă, vine momentul crucial: inserarea unei noi gene printr-un virus modificat. Această genă permite celulelor să producă un receptor de antigen himeric, faimosul CAR care dă numele acestei familii de terapii.
Acest receptor funcționează ca un sistem de ghidare laser, permițând celulelor modificate să recunoască și să atace specific limfocitele T canceroase din organismul pacientului.
Echipa britanică a tratat zece pacienți în cadrul acestui studiu de Fază 1, opt copii și doi adulți, toți aflați într-o situație terapeutică fără ieșire. Rezultatele prezentate la congresul anual al Societății Americane de Hematologie au impresionat comunitatea medicală.
Peste opt din zece pacienți au atins o remisie suficient de profundă pentru a permite un transplant de măduvă osoasă reconstructiv. Două treimi dintre aceștia își mențin remisia completă, unii chiar de trei ani consecutivi. Pentru Alyssa, transformarea a fost radicală.
La patru săptămâni după injecția cu celule CAR-T, cancerul ei a devenit nedetectabil. Un transplant de măduvă osoasă i-a reconstituit ulterior sistemul imunitar, iar de atunci, nicio recidivă nu a mai umbrit tabloul.
Ea poate acum să-și imagineze un viitor pe care îl credea pierdut: să-și termine studiile, să obțină permisul de conducere și chiar să devină cercetătoare pentru a-i ajuta pe alți pacienți în situația ei. Entuziasmul trebuie, totuși, temperat.
Tratamentul BE-CAR7 rămâne extrem de solicitant, cu efecte secundare semnificative. Nu toți pacienții recrutați inițial au supraviețuit protocolului.
Perioada care urmează transplantului de măduvă osoasă constituie o fază deosebit de vulnerabilă, unde cel mai mic microb poate deveni mortal în absența unor apărări imunitare funcționale.
Profesorul Waseem Qasim, care conduce aceste cercetări, subliniază dificultatea acestor tratamente pentru pacienți și familiile lor. Dar pentru persoanele condamnate pe termen scurt de un cancer refractar, acest risc capătă o dimensiune diferită.
Așa cum a formulat chiar Alyssa, acceptând să participe la studiu, chiar dacă nu ar fi funcționat pentru ea, ar fi putut deschide calea pentru alții. În fața succesului acestor prime rezultate, finanțări caritabile au fost deblocate pentru a extinde tratamentul la zece pacienți suplimentari.
Obiectivul pe termen lung este de a face această abordare accesibilă unui număr cât mai mare de bolnavi vizați, transformând o terapie experimentală într-o opțiune terapeutică standard pentru cele mai rezistente leucemii. Studiul a fost publicat în New England Journal of Medicine.
