Intoxicația cu monoxid de carbon, o amenințare invizibilă și adesea letală, continuă să provoace numeroase decese anual, reprezentând o problemă de sănătate publică persistentă.
Deși campaniile de conștientizare au loc constant, incidența rămâne stabilă de un sfert de secol, cu 137 de cazuri la un milion de persoane și 4,6 decese înregistrate pentru același eșantion, conform datelor Asociației pentru Prevenirea Poluării Atmosferice.
Acest gaz perfid ia naștere în urma arderii incomplete a combustibililor precum gazul, lemnul sau benzina, cel mai adesea din cauza unor aparate de încălzit sau gătit prost instalate, prost întreținute sau cu ventilație deficitară.
Monoxidul de carbon este deosebit de periculos prin natura sa: este incolor și inodor, ceea ce îl face imposibil de detectat fără echipamente specializate, putând surprinde victimele fără niciun avertisment.
Simptomele inițiale sunt înșelătoare – dureri de cap, amețeli, slăbiciune musculară și tulburări digestive – fiind ușor de confundat cu alte afecțiuni comune. Pe măsură ce intoxicația avansează, simptomele devin mai intense, iar deznodământul poate fi fatal.
De zeci de ani, singurul tratament disponibil pentru eliminarea monoxidului de carbon din organism a fost oxigenoterapia, care implică administrarea de oxigen pur pacienților. Această metodă, deși vitală, este lentă și adesea necesită internarea într-o cameră hiperbară.
Procesul de eliminare a gazului durează cel puțin o oră. Din păcate, chiar și în cazurile în care decesul este evitat, peste jumătate dintre supraviețuitori se confruntă cu sechele neurologice sau cardiace pe termen lung. Fiecare secundă contează în fața acestei urgențe medicale. Într
-un efort de a găsi soluții mai rapide și mai eficiente, cercetătorii de la școala de medicină a Universității de Stat din Maryland din Baltimore, Statele Unite, au făcut o descoperire ce promite să revoluționeze tratamentul intoxicației cu monoxid de carbon.
Rezultatele acestor studii sunt programate pentru publicare în revista PNAS în iulie 2025. Inovația constă într-o proteină bacteriană reprogramată, denumită RcoM-HBD-CCC.
Proteina RcoM este prezentă în mod natural în bacteria *Paraburkholderia xenovorans*, o specie cunoscută inițial pentru capacitatea sa de a degrada bifenilii policlorurați (PCB), poluanți organici persistenți folosiți în trecut ca lichide izolante în transformatoare și condensatori, interziși la sfârșitul anilor 1970.
Curios este că, în mediul său natural, bacteria *P. xenovorans* are și o capacitate distinctă de a detecta urme de monoxid de carbon.
Pornind de la această observație, oamenii de știință au avut ideea de a „reprograma” organismul bacterian pentru a-i permite să localizeze și să capteze selectiv moleculele de monoxid de carbon din sângele uman.
Versiunea modificată a proteinei RcoM, denumită RcoM-HBD-CCC, a fost concepută să se asocieze cu monoxidul de carbon, ignorând în același timp alte molecule vitale precum oxigenul (O₂) și oxidul nitric (NO).
Această specificitate este crucială, iar eficiența sa ar putea transforma radical tratamentul intoxicațiilor.
În loc de o oră, necesară pentru oxigenoterapie, noua metodă ar putea elimina gazul din organism în doar câteva minute, reducând semnificativ riscul de leziuni neurologice și cardiace permanente.
Astfel, proteina RcoM-HBD-CCC deschide o nouă cale terapeutică, oferind speranța unei intervenții mult mai rapide și mai salvatoare pentru victimele intoxicației cu monoxid de carbon.
