Medicamentele GLP-1 precum Wegovy și Ozempic au fost întâmpinate ca o descoperire majoră în lupta cu obezitatea și diabetul. Dar, pe fundalul promisiunilor de slăbire rapidă, apare o avertizare îngrijorătoare.
O nouă cercetare canadiană indică o posibilă legătură între aceste tratamente și o formă rară, dar severă, de pierdere a vederii. Punctul nevralgic este neuropatia optică ischemică, sau NOI. Pe scurt, nervul optic rămâne brusc fără sânge.
Când alimentarea se întrerupe, vederea poate dispărea imediat, uneori complet și, în anumite cazuri, ireversibil.
Studiul, publicat în British Journal of Ophthalmology, s-a sprijinit pe o sursă vastă: șapte ani de date (2017–2024) din baza de raportări a Administrației pentru Alimente și Medicamente a SUA (FDA), adică peste 30 de milioane de înregistrări privind evenimente adverse.
Cercetătorii au urmărit un lucru concret: cum diferă riscul de NOI la utilizatorii diferitelor formulări ale aceleiași substanțe active, semaglutida. Au comparat Ozempic și Rybelsus, folosite în diabetul de tip 2, cu Wegovy, aprobat special pentru pierderea în greutate.
Rezultatele conturează o imagine clară, chiar dacă vorbim de o complicație foarte rară. Semnalul cel mai puternic de risc apare la Wegovy. Analiza statistică arată că persoanele care iau Wegovy au aproape de cinci ori mai multe șanse de a dezvolta NOI decât cele tratate cu Ozempic.
Pentru Rybelsus, legătura nu este evidentă. Iar această diferență în favoarea Ozempic rămâne valabilă chiar și după ce sunt luați în calcul factori precum vârsta și sexul.
Cercetătorii subliniază că rezultatul e cu atât mai notabil cu cât Ozempic este pe piață de mai mult timp; dacă riscul ar fi fost similar, numărul cazurilor raportate la Ozempic ar fi trebuit, în mod normal, să fie mai mare.
Un alt detaliu iese în evidență: bărbații care folosesc orice tip de semaglutidă raportează NOI de aproximativ trei ori mai frecvent decât femeile. De ce ar fi afectat mai ales Wegovy? Ipoteza avansată privește doza.
Wegovy este autorizat la doze mai mari decât celelalte formulări, iar astfel de cantități ar putea provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale. Dacă presiunea cade prea mult, fluxul de sânge către ochi și nervul optic se reduce, iar riscul crește. Există însă un avertisment metodologic important.
Concluziile se bazează pe o bază de date cu raportări voluntare, care nu oferă o estimare precisă a riscului la nivelul populației generale.
Tocmai de aceea, autorii cer „o evaluare prospectivă urgentă” care să ghideze atât prescrierea, cât și politica de reglementare, mai ales în cazul pacienților care au deja un risc crescut de NOI.
Pe măsură ce utilizarea acestor medicamente se extinde rapid la nivel global, a înțelege nuanțele de risc devine esențial.
După cum notează cercetători de la Universitatea din Southampton într-un comentariu asociat studiului, este urgent de găsit un echilibru între nevoia reală de strategii anti-obezitate și obligația de a asigura siguranța tratamentelor pe termen lung.
