Milioane de francezi înghit zilnic o capsulă de vitamina D, convinși că își protejează inima, oasele și imunitatea. Acest ritual matinal, la fel de banal ca și prima cafea, este susținut cu încredere de medici, farmaciști și branduri de suplimente.
Cel mai amplu studiu realizat vreodată pe această temă trage un semnal de alarmă. Pentru persoanele fără o deficiență dovedită, toată această certitudine se spulberă.
Timp de peste cinci ani, cercetătorii au urmărit 25.871 de adulți americani – bărbați de peste 50 de ani și femei de peste 55, inclusiv peste 5.000 de afro-americani.
Sub coordonarea profesorului JoAnn Manson de la Harvard Medical School, participanții au primit fie 2.000 UI de vitamina D3 pe zi, fie un placebo.
Rezultatele, publicate în 2019 în New England Journal of Medicine, au zguduit comunitatea medicală: vitamina D nu a redus incidența cancerelor invazive, nici accidentele vasculare, nici mortalitatea. Un efect identic cu al unei pastile de zahăr.
Câțiva ani mai târziu, o nouă lovitură: suplimentele nu scad riscul de fracturi la adulții sănătoși – nici fracturi majore, nici de șold, nici cele non-vertebrale. Participanții nu aveau deficit de vitamina D, masă osoasă scăzută sau osteoporoză.
Exact profilul tipic al celor care cumpără suplimente de la farmacie. Iar aici apare miza reală: piața globală a suplimentelor pe bază de vitamina D este estimată la 5,67 miliarde de dolari în 2026, cu o creștere anuală de 8,68%. Suma depășește bugetul anual al unor state membre UE.
În 2023, 37% dintre francezii care au primit aceste suplimente nu aveau nevoie de ele, potrivit Santé Publique France. Cu alte cuvinte, o treime dintre consumatori aruncă bani în fiecare toamnă pe un produs inutil, fie pe bază de rețetă, fie la liber. Cum s-a ajuns aici?
De-a lungul anilor, pragul care definește „deficiența” de vitamina D a fost coborât treptat de societăți savante și laboratoare, fără un fundament clinic solid.
Oameni cu niveluri sanguine perfect normale s-au trezit brusc etichetați drept „insuficienți” în analize și, implicit, candidați pentru suplimentare. S-a creat o epidemie construită pe hârtie. Suplimentarea nu este doar inutilă pentru cei fără deficit – poate fi chiar dăunătoare.
În 2022, la sugari au fost raportate trei cazuri de hipercalcemie severă, cauzate de administrarea greșită a suplimentelor cu vitamina D. Chiar dacă supradozajul este rar la adulți, riscurile există, iar imaginea de inofensivitate a suplimentelor „naturale” este înșelătoare.
Vitamina D rămâne o moleculă biologic activă, esențială pentru metabolismul osos și funcția imunitară. Se știe că interacționează cu 229 de gene, dintre care aproape jumătate sunt legate de mecanisme imunitare. Nimeni nu contestă rolul său fundamental.
Ceea ce pun sub semnul întrebării studiile ample este ideea că suplimentarea de rutină la persoane fără deficit aduce un beneficiu măsurabil. Indiferent de doză, nivelul inițial sau istoricul fracturilor, vitamina D singură nu previne fracturile.
Un rezultat care contrazice două decenii de prescripții aproape reflexive, mai ales la seniori. Există însă o excepție notabilă: femeile aflate în îngrijire pe termen lung. Pentru ele, dovezile arată că suplimentele cu vitamina D și calciu pot ajuta la prevenirea fracturilor.
În general, beneficiul apare la cei care au un deficit real – mai ales în ceea ce privește infecțiile respiratorii. Adevărul ascuns în cifre este că vitamina D acționează ca un medicament, nu ca o asigurare preventivă. Corectează ceea ce lipsește.
Nu stimulează ceea ce este deja în cantitate suficientă. Recunoașterea inutilității suplimentării sistematice nu înseamnă negarea deficiențelor reale. În 2023, 42% dintre francezi aveau sub 20 ng/mL, pragul de deficiență moderată stabilit de INSERM.
Acești oameni au nevoie de suplimentare, de preferință după un test de sânge. În afara situațiilor clinice clare, măsurarea nivelurilor de vitamina D este inutilă, iar suplimentarea poate fi începută fără dozare periodică.
Confuzia structurală persistă între două grupuri complet diferite: cei care chiar au nevoie de vitamina D și cei care au suficient, dar o iau „ca măsură de precauție”. Pentru primii, suplimentarea rămâne justificată, supravegheată și eficientă.
Pentru ceilalți, înseamnă cheltuieli inutile, riscuri rare dar reale, și mai ales o medicalizare nejustificată a unei stări de sănătate normale.
Un detaliu pe care marile studii nu l-au elucidat complet: deși vitamina D nu a redus incidența totală a cancerului, analizele pe subgrupuri au dezvăluit ceva interesant.
Persoanele cu un indice de masă corporală normal au înregistrat o reducere semnificativă a riscului de cancer, în timp ce persoanele supraponderale sau obeze nu au avut niciun beneficiu. Țesutul adipos sechestrează molecula de vitamina D, reducându-i disponibilitatea.
Un mecanism care explică de ce unele grupuri răspund la suplimentare, iar altele nu.
