Acum 56 de milioane de ani, Pământul a trăit un coșmar climatic. Oceanele s-au acidulat, temperaturile au explodat, iar cantități colosale de gaze cu efect de seră s-au eliberat în atmosferă.
Cercetătorii tocmai au descoperit că același mecanism, crezut mort de mult, ar putea redeveni activ și ar putea accelera dramatic încălzirea globală modernă. Studiul, publicat în revista Nature Geoscience, readuce în discuție un trecut pe care mulți l-ar fi preferat uitat.
Pentru a înțelege ce ne așteaptă, oamenii de știință s-au întors cu privirea în urmă, exact în momentul numit Maximul termic Paleocen-Eocen (PETM). Atunci, undeva acum aproximativ 56 de milioane de ani, ciclul carbonului a deraiat complet – la fel ca astăzi.
O echipă de cercetători a forat în inima Oceanului Arctic, scoțând la suprafață miezuri de sedimente de 15 metri adâncime. Aceste mostre sunt o mașină a timpului înghețată: fiecare strat de rocă poartă amprenta chimică a unei catastrofe tăcute.
Miza este metanul – al doilea cel mai periculos gaz cu efect de seră, de zeci de ori mai puternic decât dioxidul de carbon pe termen scurt.
Din 2020, emisiile sale cresc de două ori mai rapid decât cele de CO2, iar oamenii de știință încă nu știu cum se va comporta pe măsură ce planeta se încălzește.
Pe fundul oceanelor, o armată invizibilă de microbi ține în frâu acest gaz: unii îl consumă fără oxigen, producând bicarbonat care stabilizează oceanul; alții, în coloana de apă unde există oxigen, îl transformă în CO2, alimentând încălzirea. Distincția pare tehnică, dar ascunde o diferență letală.
Analizând moleculele organice păstrate în sedimentele arctice, cercetătorii au descoperit ce s-a întâmplat cu adevărat acum 56 de milioane de ani. Înainte de criza de căldură, primul grup de microbi – protectorii – capta eficient metanul.
Dar de îndată ce încălzirea a început, acest sistem natural de filtrare s-a prăbușit. Metanul a scăpat în cantități catastrofale, copleșind capacitatea microbilor de a-l absorbi. Atunci, al doilea grup de microbi a preluat controlul: în loc să stabilizeze oceanul, au eliberat masiv CO2 în atmosferă.
Reacția în lanț a fost devastatoare – CO2 a amplificat încălzirea și acidificarea, consumul de oxigen de către noii microbi a sufocat fundul mării, iar organismele anaerobe au proliferat, absorbind sulfatul și înfometând și mai mult microbilor protectori.
Un ciclu care se autoperpetuează, un adevărat coșmar climatic. Întrebarea care frământă acum climatologii este terifiantă: se va repeta acest scenariu în Arctica de astăzi? Acolo, oceanul se încălzește de două ori mai repede decât media globală.
Bumsoo Kim, autorul principal al studiului, spune direct: „Credem că este posibil și foarte probabil.” Oceanul Arctic se usucă și se încălzește, consumând tot mai mult oxigen – condițiile care favorizează această schimbare se instalează încet, dar sigur. Alți specialiști cer prudență.
Sandra Kirtland Turner, expertă în paleoclimatologie, amintește că oceanele de acum nu sunt identice cu cele de acum 56 de milioane de ani: Arctica era atunci izolată, iar chimia oceanului era radical diferită.
Cu toate acestea, toți cercetătorii cad de acord asupra unui punct: ciclul carbonului poate amplifica sau prelungi încălzirea cu mult dincolo de predicțiile noastre actuale. Puține modele climatice integrează pe deplin aceste reacții în lanț.
Plăvim orbi în fața unei amenințări pe care o înțelegem doar pe jumătate.
