Frelonul asiatic (Vespa velutina) are un avans clar. De douăzeci de ani cucerește Franța, iar noi încă ne ridicăm privirea spre coroanele copacilor, căutând cuiburi acolo unde, de fapt, nu sunt.
Aproape 90% dintre cuiburile primare sunt construite pe clădiri: în casetele rulourilor, sub streașină, în garaje sau în magazii. Nu în stejari. Chiar sub ferestrele noastre. Această eroare de percepție nu e un detaliu.
Ea explică, în mare parte, de ce campaniile de combatere abia frânează avansul speciei, în ciuda resurselor tot mai mari. Estimările vorbesc despre 200.000 până la 350.000 de cuiburi pe teritoriul Franței, dintre care doar 15.000–20.000 sunt declarate, adică 5–10% din total.
Marea majoritate a coloniilor se dezvoltă liniștit, invizibile, la câțiva metri de oameni care privesc în continuare în direcția greșită. Totul începe primăvara, cu o bilă cât o minge de ping-pong.
Sub acoperiș, în spatele unui rulou sau într-o magazie, o mică sferă cenușie, ca un cocon din hârtie, trece ușor drept o murdărie banală. Înăuntru, o regină deja lucrează. La acest stadiu, colonia are mai puțin de zece indivizi, iar regina e uneori singură.
Un specialist o poate neutraliza în câteva minute, fără echipamente grele. După iunie, intervenția devine rapid mult mai complicată și mai costisitoare. Mecanismul este implacabil.
Când colonia ajunge la circa 200 de indivizi, frelonii abandonează de regulă cuibul primar și construiesc un cuib secundar, mult mai voluminos. Abia atunci urcă în vârfurile copacilor. Vara, migrează în noul cuib, adesea la peste 15 metri înălțime.
Iar ceea ce vecinii zăresc toamna, odată cu frunzele căzute, e de fapt capătul unui ciclu început la nivelul omului, în propriul garaj. O mică minge de ping-pong sub fereastră valorează mai mult decât un cuib uriaș în copacul vecinului: acolo se decide dacă o colonie prinde sau nu avânt.
Un singur cuib lăsat neclintit produce toamna în jur de 550 de regine fecundate; câteva supraviețuiesc și vor întemeia, anul următor, patru sau cinci cuiburi noi, în timp ce colonia consumă până la 11 kilograme de insecte, multe dintre ele albine.
Efectul de bulgăre explică cifrele amețitoare de astăzi: de la câteva sute de cuiburi active în 2010 la între 200.000 și 350.000 în 2026. La Brec’h, în Morbihan, lecția a fost înțeleasă la timp.
Strategia se joacă pe un calendar strâns: între 20 martie și 20 mai, perioada-cheie în care reginele fondatoare ies din adăpostul de iarnă pentru a crea cuiburi noi. Capturate atunci, mii de nașteri sunt evitate dintr-un gest.
Sub impulsul asociației ABSAP, 125 de voluntari au fost mobilizați, instruiți și echipați. Au împânzit comuna cu capcane artizanale, fără să urce în niciun copac. Rezultatul, în două luni: 7.772 de regine capturate.
7.772 de colonii potențiale oprite din fașă, zeci de mii de lucrătoare care nu se vor mai naște, milioane de albine cruțate. Cifrele sunt în creștere constantă de nouă ani.
Modelul din Brec’h a convins și dincolo de marginea comunei: mai multe localități din intercomunalitatea AQTA au adoptat același protocol, iar interesul depășește deja Morbihanul.
Reușita se sprijină pe două reguli ferme: capcanele se pun pe clădiri, nu în crengi, și se folosesc doar în ferestrele de timp potrivite.
Pentru un piégeaj selectiv al frelonului asiatic, capcanele se instalează strict în două perioade: 1 februarie–15 aprilie, când iese din hibernare, și 15 octombrie–sfârșitul lui noiembrie.
În afara acestor intervale, capcanele prind mai ales insecte utile — fluturi, muște, polenizatori sălbatici — pentru un rezultat contraproductiv. Apoi vine rețeta. Un treime bere, un treime sirop de grenadină, un treime vin alb.
Cu acest amestec, apicultorul Michel Le Boudec spune că prinde cei mai mulți freloni asiatici. Albinele nu iubesc alcoolul și se țin departe.
Pare simplu, dar detaliile contează: alcoolul și aciditatea vinului alb acționează ca un repelent natural pentru polenizatori, în timp ce frelonii sunt atrași de glucidele fermentate și siropurile bogate în zahăr. Aici stă selectivitatea.
Fără vin alb, capcana atrage albinele la fel de mult ca frelonii. Capcana artizanală, dintr-o sticlă goală cu sirop de coacăze, bere și vin alb, a fost declarată la început ineficientă, chiar contraproductivă, pentru că prindea freloni, dar și albine.
Ajustând rețeta — eliminând berea în unele variante sau regândind proporția de vin alb — apicultorii au perfecționat treptat o versiune mai selectivă. Construcția capcanei cere, la rândul ei, atenție.
Intrarea trebuie calibrată la circa 8,5 mm, potrivită pentru frelonul asiatic, dar nefavorabilă frelonului european și multor insecte care nu sunt țintă.
Pe laterale, mai multe orificii mici, de 5–6 mm, funcționează ca ieșiri de siguranță pentru vizitatorii nedoriți, prevenind înecul accidental și protejând biodiversitatea locală.
Fără aceste ieșiri, o capcană transformă inutil grădina într-un loc de mortalitate pentru insecte benefice, exact opusul scopului urmărit. Întreținerea e la fel de importantă ca rețeta. Conținutul trebuie verificat la 7–10 zile, amestecul atractiv golit și reînnoit.
O capcană neîngrijită își pierde rapid puterea de atracție și poate chiar respinge frelonii, pe măsură ce în interior se descompun exemplare prinse anterior. Pe 27 martie 2026, în Vosges, ministrul Tranziției Ecologice a anunțat primul plan național de luptă împotriva frelonului asiatic.
Trei milioane de euro pe an, timp de șase ani. Raportat la pagubele estimate de UNAF, înseamnă aproximativ 3% din costul anual al invaziei.
Calculul e grăitor: 6 milioane de euro pierderi pentru sectorul apicol, 12 milioane pentru distrugerea cuiburilor, 80 de milioane în servicii de polenizare pierdute. În total, în jur de 98 de milioane de euro pe an.
Planul promite coordonare la nivel de departament, rețele de profesioniști acreditați și un efort susținut de semnalare. Iar esența rămâne neschimbată: piégeajul de primăvară la scară largă e cel mai eficient. Un piégeaj izolat, punctual, își pierde mare parte din valoare.
Doar un piégeaj dens și organizat pe suprafețe ample — mai multe comune învecinate sau chiar o comunitate de comune — dă rezultate. Brec’h a înțeles asta de nouă ani.
Rămâne de văzut câți ani vor mai trece până când lecția va fi preluată peste tot, iar oamenii vor înceta să caute în copaci și vor începe să privească, în sfârșit, sub propriul acoperiș.
