Descoperirea uluitoare dintr-un colț antic al Chinei rescrie înțelegerea noastră despre dieta dinozaurilor, oferind prima dovadă directă că Microraptor zhaoianus, un mic dinozaur înaripat din Cretacicul timpuriu, se hrănea și cu mamifere.
Această revelație, publicată în prestigiosul Journal of Vertebrate Paleontology, provine din analiza resturilor fosile ale unei labe de mamifer, perfect conservate în stomacul unui exemplar de Microraptor.
Specimenul aflat în centrul acestei cercetări fascinante este un Microraptor zhaoianus, un prădător înaripat, a cărui siluetă și anvergură amintesc de cele ale unui corb modern. Acesta a străbătut teritoriile Chinei de astăzi cu zeci de milioane de ani în urmă.
Deși fosila a fost excavată și descrisă științific cu peste douăzeci de ani în urmă, cel mai prețios secret al său a rămas complet nedetectat până acum. Doar o nouă abordare analitică, inițiată de echipa Universității McGill, a scos la iveală o anomalie în zona stomacală a dinozaurului.
Acolo zăceau resturile articulate ale unei labe minuscule, aparținând, fără îndoială, unui mamifer terestru de dimensiunea unui șoarece. Identificarea formală a acestei probe reprezintă o performanță remarcabilă, dat fiind cât de rare sunt dovezile directe de acest tip în înregistrarea fosilă.
Determinarea exactă a dietei unei specii dispărute este, de regulă, o provocare științifică imensă. Procesele biologice de masticație și digestie distrug sistematic aproape în totalitate țesuturile și oasele prăzilor ingerate. La această distrugere internă se adaugă inevitabil factorii de mediu.
Odată ce prădătorul moare, descompunătorii, eroziunea naturală și intemperiile se ocupă de ștergerea ultimelor indicii înainte ca mineralizarea să poată opera. Tocmai de aceea, această conservare anatomică este cu adevărat excepțională.
Descoperirea unui membru de mamifer aproape intact în locația stomacului demonstrează că această ultimă masă a fost înghițită chiar înainte de moartea prădătorului.
În detaliile imagistice ale descoperirii, care au permis o înțelegere profundă a evenimentului, paleontologii au putut distinge clar oasele gălbui ale piciorului articulat al mamiferului printre coastele fine ale microraptorului, alături de alte elemente osoase încă în curs de identificare.
Înainte de această nouă observație, specialiștii știau deja că microraptorul avea un meniu destul de diversificat. Studiile anterioare relevaseră apetitul său pentru păsări mici, șopârle și chiar pești.
Adăugarea oficială a unui mamifer la regimul său alimentar confirmă că acest dinozaur teropod era un carnivor generalist redutabil. Cel mai probabil, el ataca orice vertebrat mic care-i ieșea în cale, fără a dezvolta o specializare restrictivă.
Totuși, un mister persistă în legătură cu modul în care a fost procurată această pradă specifică. Paleontologii nu pot determina deocamdată dacă reptila a vânat activ acest rozător preistoric sau dacă s-a hrănit pur și simplu cu o carcasă găsită la sol.
Biologia acestui animal continuă să genereze numeroase întrebări în comunitatea științifică. Chiar dacă abilitatea sa de a plana din copac în copac este dovedită, experții dezbat încă capacitatea sa reală de zbor propulsat.
