În fiecare noapte, mii de oameni adorm fără să știe că riscă să nu se mai trezească niciodată. Statisticile arată că 90% dintre aceste decese neașteptate au același mecanism: inima încetează brusc să mai pompeze sânge.
Stopul cardiac brusc nu este un infarct obișnuit, ci o oprire aproape instantanee a fluxului sanguin către creier și restul organelor vitale. În somn, nu există niciun semnal de alarmă – nici durere, nici senzație de sufocare – pentru a trece persoana.
Noaptea, două pericole majore pândesc inima
Cei mai expuși sunt pacienții cu afecțiuni cardiace preexistente: arterele îngustate care hrănesc mușchiul inimii, o inimă mărită care bate ineficient sau bătăi neregulate, precum fibrilația ventriculară.
Fiecare dintre aceste probleme poate destabiliza ritmul cardiac atât de grav încât inima pur și simplu renunță. Dar nu doar inima este vinovată. Sindromul de apnee obstructivă în somn, cunoscut sub acronimul OSA, este un alt factor major.
În timpul nopții, persoanele afectate suferă întreruperi temporare ale respirației, uneori de zeci de ori pe oră. Nivelul oxigenului din sânge scade, iar frecvența cardiacă și tensiunea arterială cresc brusc de fiecare dată când respirația se reia.
Această succesiune de șocuri poate declanșa moartea subită cardiacă exact în acele momente de repornire forțată a organismului.
Prevenția începe în timpul zilei
Epilepsia aduce un alt pericol, mai puțin cunoscut. Unii pacienți au convulsii care nu răspund complet la tratament, iar în timpul somnului apare un fenomen numit SUDEP – moarte subită și neașteptată, încă insuficient explicată de medici.
Crizele pot perturba respirația sau pot deregla ritmul inimii, iar în stare de inconștiență nu există cale de intervenție. Accidentul vascular cerebral completează tabloul: aproximativ 25% dintre acestea se produc în timpul somnului.
Fie că este vorba de un cheag care blochează o arteră sau de ruperea unui vas de sânge, creierul rămâne fără oxigen. Celulele nervoase mor în câteva minute, iar dacă zona afectată controlează respirația sau pulsul, decesul survine înainte ca cineva să poată observa ceva.
Pentru cei care se întreabă cum se pot proteja, răspunsul nu stă în monitorizarea nocturnă, ci în gestionarea factorilor de risc pe timpul zilei. Un consult medical regulat, mai ales în prezența bolilor de inimă, a apneei sau a epilepsiei, poate face diferența.
O dietă echilibrată, exercițiile fizice și un program de somn constant reduc presiunile asupra organismului care, noaptea, devin invizibile și, adesea, fatale.
