A fost odată considerat locul unui masacru neolitic. Acum, oamenii de știință cred că adăpostul din stânci San Juan ante Portam Latinam, în nordul Spaniei, ascunde o altă poveste.
Peste 300 de schelete, înghesuite într-o groapă comună, nu par a fi victimele unui singur eveniment sângeros, ci ale unor conflicte repetate, desfășurate pe parcursul mai multor luni sau chiar ani.
Descoperit încă de la începutul anilor 1990, situl din apropierea localității Laguardia a uimit prin numărul mare de oseminte datate între 3.380 și 3.000 î.Hr. Corpurile erau aruncate în poziții ciudate, de parcă nimeni nu s-ar fi sinchisit de ele.
Multă vreme, arheologii au crezut că a fost o ucidere în masă din vremea primilor fermieri.
Dovezile traumatice indică raiduri masculine constante
O analiză recentă a schimbat radical această imagine. Cercetătorii au examinat cu atenție fiecare craniu, fiecare os rupt.
Au găsit 107 leziuni craniene, toate concentrate pe partea superioară a capului – semnul clar al loviturilor cu obiecte contondente, cum ar fi ciocane de piatră sau bâte de lemn. Și aici intervine diferența: bărbații aveau de cinci ori mai multe astfel de răni decât femeile.
Leziunile nu se opreau la cap. Peste douăzeci de fracturi pe brațe și picioare, plus alte 25 de răni pe corp, au afectat aproape exclusiv scheletele masculine. Vârfurile de săgeți, dovezi ale violenței de la distanță, erau mult mai des întâlnite printre bărbații tineri și adulți.
Totul indica un tipar: nu o singură baie de sânge, ci raiduri și bătălii în care combatanții erau, aproape invariabil, bărbați.
Conflictul dintre fermieri și păstori pentru supraviețuire
Ce a dus la aceste ciocniri? În acea perioadă, comunitățile de pe sit trăiau din agricultură – cultivau grâu și orz, creșteau oi, vite și porci. Alături, păstorii nomazi își duceau turmele.
Tensiunile pentru resurse, agravate de o presiune demografică tot mai mare și de stresul alimentar, au creat un climat de rivalitate. Două lumi – fermieri și păstori – s-au întâlnit într-un loc înfometat. Iar violența a fost răspunsul.
Ceea ce părea o groapă comună dintr-un masacru devine, astfel, mărturia unor războaie uitate, purtate cu bâte și săgeți, pentru hrană și pământ. O lecție despre cum istoria poate fi rescrisă os cu os.
