Șoarecii manifestă un comportament complex de ajutorare a semenilor lor aflați în stare de inconștiență, conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din California de Sud, Los Angeles.
Cercetarea demonstrează că rozătoarele folosesc tehnici specifice pentru a-și resuscita semenii, într-un mod care prezintă similarități cu procedurile de prim ajutor utilizate de oameni.
În cadrul experimentelor desfășurate în condiții de laborator controlate, șoarecii au petrecut aproximativ 47% din timpul de observație interacționând cu conspecificii lor inconștienți. Comportamentul lor a inclus apropiere fizică, adulmecarea și îngrijirea blănii semenilor.
O atenție deosebită a fost acordată zonei faciale și gâtului, șoarecii concentrându-se pe curățarea ochilor și a cavității bucale a animalului inconștient.
Un aspect semnificativ al studiului relevă faptul că șoarecii au încercat să elibereze căile respiratorii ale semenilor inconștienți, trăgând limba acestora din gură.
În situațiile în care au fost plasate obiecte străine în gura șoarecilor inconștienți, în 80% din cazuri, acestea au fost îndepărtate de către șoarecii care ofereau ajutor. Aceste comportamente au fost observate și în cazul șoarecilor decedați, dar nu și în cazul celor care dormeau.
Analiza neurologică a evidențiat o activare puternică a amigdalei mediane, o regiune cerebrală implicată în procesarea socială, precum și o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină în creierul șoarecilor care ofereau ajutor.
Cercetătorii au observat că circuitele neuronale activate în timpul acestor interacțiuni diferă de cele implicate în răspunsul la stresul emoțional al semenilor conștienți.
Comportamentul de ajutorare s-a manifestat cu precădere față de indivizii familiari, sugerând că aceste acțiuni nu reprezintă simple reflexe automate, ci pot indica o formă primitivă de empatie.
Experimentele repetate pe parcursul a cinci zile au arătat consistența acestui comportament, independent de sexul șoarecilor.
Șoarecii anesteziați care au primit asistență și-au revenit mai rapid comparativ cu cei care nu au beneficiat de ajutor, iar intervențiile au încetat imediat ce animalele și-au recăpătat conștiența.
Aceste descoperiri sugerează că instinctul de a oferi ajutor membrilor speciei aflați în dificultate ar putea fi o trăsătură profund înrădăcinată în ereditatea mamiferelor, ridicând noi întrebări despre natura altruismului în regnul animal.
