Un dinozaur care pescuia ca un stârc a cutreierat acum 70 de milioane de ani malurile Patagoniei. Gâtul său ultra-flexibil îi permitea să lovească apa cu o viteză fulgerătoare, scoțând peștii la suprafață.
Descoperirea, publicată în Journal of Vertebrate Paleontology, rescrie istoria ecologică a unei familii celebre de prădători. Cercetătorii conduși de dr. Matías Motta, de la Muzeul de Științe Naturale din Buenos Aires, au botezat noua specie Kank australis.
Exemplarul adult măsura între 2,5 și 3 metri lungime, fiind mai zvelt și mai mic decât vărul său uriaș, Austroraptor, care atingea 5 metri. Scheletul a fost dezgropat lângă El Calafate, iar piesa centrală – o vertebră cervicală – a fost extrasă în anul 2024.
Vertebra care a dezvăluit secretul
Această vertebră a dezvăluit secretul comportamentului atipic. Gâtul lui Kank era prevăzut cu atașamente musculare și structuri de protecție a vaselor de sânge remarcabile – exact genul de adaptări pe care le întâlnim astăzi la stârci, păsări cunoscute pentru mișcările rapide și precise ale capului.
Botul lung, dinții extrem de fini, cu creste longitudinale ascuțite, și vertebrele cervicale pneumatice – goale și ușoare – completează echipamentul unui pescar activ. În apropierea oaselor, paleontologii au găsit rămășițe de pește fosilizat, o confirmare directă a dietei.
Kank australis aparține familiei Unenlagiidae, un grup de teropode de dimensiuni mici spre mijlocii care trăiau în emisfera sudică – America de Sud, Antarctica, Australia și Madagascar.
Până acum, în nordul Patagoniei fuseseră identificate șapte specii, dar sudul regiunii nu oferea decât fragmente izolate, imposibil de atribuit. Noul dinozaur umple acest gol geografic uriaș, făcând legătura între nordul Argentinei și Antarctica.
În umbra unui superprădător
Peisajul în care trăia Kank nu semăna deloc cu stepa rece și uscată de azi. Analiza solurilor și a plantelor fosile descrie un climat temperat și foarte umed: râuri întortocheate, pâraie, iazuri sezoniere acoperite cu nuferi.
Pe lângă pești, prădătorul oportunist vâna probabil broaște, țestoase, șopârle și mamifere mici precum Patagorhynchus, un strămoș semi-acvatic al ornitorinciului. Dar viața la malul apei ascundea pericole colosale.
Kank împărțea teritoriul cu macrotorax Maip, un superprădător megaraptorid de peste 10 metri lungime, capabil să facă scurt lucru de acest stârc preistoric. Numele speciei aduce un omagiu profund culturii Aonikenk, poporul indigen Tehuelche din Patagonia.
În legendele lor cerești, „Kank” desemnează un rhea uriaș antic, o pasăre mare alergătoare a cărei putere ar fi lăsat urme pe cer, formând constelația Choiols. În latină, această constelație corespunde Crucii Sudului (Crux), aceeași care indică Polul Sud – latitudinea exactă a descoperirii.
Echipa de cercetare continuă săpăturile în Patagonia, convinsă că ecosistemele din Cretacicul superior mai ascund încă multe secrete adaptative.
