Într-o dimineață de vară din 1998, marea de la Holme-next-the-Sea din Norfolk, Anglia, a scos la iveală Seahenge, un monument circular din epoca bronzului, asemănător cu Stonehenge, dar situat pe coastă. Seahenge era format dintr-un butuc de stejar înconjurat de 55 de stâlpi de stejar despicați, care inițial era mai înalt decât este acum.
Se crede că monumentul a fost construit în jurul anului 2049 î.Hr., în timpul unei perioade cu condiții climatice aspre care au afectat societățile de coastă din Europa.
Inițial, arheologii au crezut că Seahenge și o structură din apropiere, cunoscută sub numele de Holme II, au fost ridicate pentru a comemora moartea unui războinic sau pentru a marca înmormântările celeste. Cu toate acestea, noile cercetări efectuate de Dr. David Nance de la Universitatea din Aberdeen au propus o teorie diferită.
El a sugerat că Seahenge a fost construit în speranța îmbunătățirii climatului care se înrăutățea, prin efectuarea unor ritualuri pentru a prelungi vara și a face vremea mai favorabilă. Potrivit doctorului Nance, forma lui Seahenge ar fi putut fi inspirată de folclorul local despre cucul, care simbolizează fertilitatea și schimbarea anotimpurilor.
Butucul de stejar din centrul monumentului ar putea reprezenta „leagănul celeilalte lumi”. O altă structură din apropiere, un monument oval mai mare, a fost probabil folosită pentru ritualuri mortuare în timpul sărbătorilor Samhain, un precursor al Halloween-ului.
Cercetările doctorului Nance indică faptul că ambele structuri făceau probabil parte din ritualurile efectuate la fiecare opt ani pentru a asigura bunăstarea comunității prin liniștirea unei zeițe asociate cu Venus.
Aceste ritualuri erau legate atât de evenimentele astronomice, cât și de credințele din acea vreme, evidențiind legătura dintre aceste monumente, condițiile climatice și credințele privind fertilitatea.
