Quasarii, obiecte cerești ultra-luminoase acompaniate de găuri negre supermasive, continuă să stârnească interesul astronomilor de la descoperirea lor. Printre cei mai apropiați și intens studiați quasari se numără 3C 273, aflat la o distanță de aproximativ 2,4 miliarde de ani lumină de Pământ.
Datorită contribuțiilor telescopului spațial Hubble, cercetătorii au reușit recent să analizeze acest obiect cosmic cu o precizie fără precedent, evidențiind detalii remarcabile ale structurilor înconjurătoare.
Quasarii reprezintă nucleele ultra-luminoase ale unor galaxii active, acestea fiind energizate de găuri negre supermasive. Aceste obiecte fascinante își trag lumina copleșitoare din materia acumulată într-un disc de acreție în jurul găurii negre.
Datorită gravitației intense, acest material atins de temperaturi extreme emite luminozitate intensă. De menționat este că nu toate găurile negre supermasive generează quasari; doar cele care sunt aprovizionate cu suficiente resurse materiale pot deveni astfel de surse luminoase.
Spre exemplu, gaura neagră din centrul Căii Lactee, Săgetător A*, nu are suficient material în jur pentru a deveni un quasar strălucitor, emițând doar o cantitate modestă de energie.
La aproximativ 2,4 miliarde de ani lumină distanță, 3C 273 constituie un exemplu de quasar extrem de luminos și facil de studiat pentru aprofundarea fenomenelor ce afectează regiunile din preajma găurilor negre supermasive.
Recent, telescopul spațial Hubble, operând din orbita terestră, a examinat 3C 273 utilizând un spectrograf avansat ce permite blocarea luminii intense a miezului quasarului, facilitând astfel explorarea regiunilor adiacente lui.
Asemănător cu procesul unei eclipse solare, acest instrument ajută la descoperirea coroanei quasarului.
Observațiile recente au dezvăluit structuri neobișnuite în vecinătatea găurii negre, precum pete de dimensiuni variate și o formațiune filamentară în formă de L. Aceste structuri, fiind situate la mai puțin de 16.000 de ani lumină de gaura neagră, includ potențial mici galaxii ce se apropie, contribuind cu gaz și praf la alimentarea quasarului.
Găurile negre supermasive sunt înconjurate de discuri de acreție formate din gaz și praf, încălzite de forța gravitațională imensă a găurii negre, ceea ce provoacă emisia de lumină.
Aparte de această lumină, materia ce nu este atrasă direct în gaura neagră este expulzată în jeturi astrofizice ce se extind pe distanțe de sute de mii de ani lumină. 3C 273 oferă un exemplu notabil, cu jeturi vizibile care se prelungesc pe 300.000 de ani lumină dincolo de galaxia sa.
Telescopul Hubble a capturat imagini ale acestor fenomene, oferind o perspectivă detaliată asupra structurii intricate a 3C 273. În ciuda acestor descoperiri recente, astronomia avansează în continuare.
Telescopul spațial James Webb, ce observă cosmosul în infraroșu, va aduce clarificări esențiale privind jeturile și discurile de acreție ale găurilor negre supermasive, infrângând misterele acestor colțuri nedescoperite ale universului.
