În Franța, femeile trăiesc în medie cu 5,7 ani mai mult decât bărbații. De ani buni, explicațiile standard au vorbit despre comportamente riscante, fumat sau stres. Un nou suspect vine însă din chiar intimitatea biologiei noastre: celulele reproducătoare.
La vertebrate, regula e aproape universală: femelele trăiesc mai mult decât masculii. Au fost invocate efectele protectoare ale estrogenilor sau lipsa de prudență a bărbaților. Pentru profesorul Tohru Ishitani, de la Universitatea din Osaka, acestea sunt doar vârful aisbergului.
Ca să sape mai adânc, echipa lui a ales un model neobișnuit: killifish-ul turcoaz, un pește care trăiește în regim de sprint. Devine adult în două săptămâni și moare după câteva luni. Un laborator viu al îmbătrânirii accelerate.
Experimentul a fost simplu și îndrăzneț: blocarea formării celulelor germinale, cele care se transformă în spermatozoizi sau ovule. Ipoteza? Dacă organismul e eliberat de sarcina reproducerii, poate alege să trăiască mai mult. Rezultatul i-a surprins chiar și pe cercetători.
La femele, suprimarea ovulelor a redus speranța de viață cu 10%. La masculi, oprirea producției de spermatozoizi a mărit longevitatea cu 13%. Diferența de viață dintre sexe a dispărut. Prețul fertilității masculine pare să fie o moarte mai timpurie. De ce?
Analizele au arătat că, la masculi, încetarea producerii de spermatozoizi declanșează o creștere masivă a vitaminei D în organism. Fără efortul metabolic al reproducerii, corpul se reorientează: pielea, mușchii și oasele se refac mai eficient, iar rezistența la trecerea timpului crește vizibil.
La femele, în schimb, pierderea celulelor germinale a prăbușit nivelurile de estrogen, deschizând rapid poarta către riscuri cardiovasculare. Ceea ce protejează femeile — ovulele — pare să fie exact ceea ce le consumă pe interior pe bărbați — spermatozoizii. Cercetătorii au mers mai departe.
Au administrat peștilor vitamina D activă, masculi și femele deopotrivă. Efectul a fost clar: durata de viață a crescut cu 21% la masculi și cu 7% la femele. Omul e, desigur, mai complex decât un mic pește de apă dulce, dar mecanismul biologic de bază rămâne același.
„Această cercetare este un trambulină pentru a înțelege controlul îmbătrânirii la om”, spune profesorul Ishitani.
Până vom ști dacă are sens să ne îndreptăm cu toții spre vitamina D în speranța unor ani în plus, un lucru rămâne limpede: biologia reproducerii dirijează, în profunzime, felul în care îmbătrânim.
