Într -o lume în care lipsa hranei împinge tot mai mulți oameni la limită, există și țări care, discret, își pot hrăni populația aproape integral din propriile câmpuri, ferme și ape.
O nouă analiză vizuală, publicată pe 21 iulie 2025 pe platforma Visual Capitalist, cartografiază drumul către independența alimentară, folosind datele unui studiu coordonat de Universitatea din Göttingen (Germania) și publicat în revista Nature Food pe 16 mai 2025.
Imaginea de ansamblu surprinde: câteva state sunt deja foarte aproape de a închide cercul autosuficienței. Contextul global rămâne însă dur.
Potrivit celui mai recent Raport mondial privind crizele alimentare al Biroului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), peste 295 de milioane de oameni din 53 de țări și teritorii s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, în creștere cu 13,7 milioane față de 2023.
Această formă de criză descrie incapacitatea de a consuma hrană suficientă și nutritivă, până la a pune viața în pericol.
În contrast, infografia menționată urmărește cât de aproape sunt statele de o independență alimentară completă, adică de capacitatea de a-și asigura singure nevoile de hrană, fără importuri.
Evaluarea se bazează pe șapte grupe alimentare de bază: fructe, legume, leguminoase, alimente de bază bogate în amidon, carne, pește și produse lactate.
Pragul de 100% semnifică autonomie totală pentru un grup, iar valorile care depășesc acest nivel indică surplusuri de producție, peste nevoile populației. Iar în vârful clasamentului se află un singur stat deja pe deplin autonom: Guyana.
Mică, cu aproximativ 830.000 de locuitori și trecut colonial britanic, țara bifează fiecare categorie, iar la patru dintre ele depășește detașat pragul autosuficienței: legume (223%), carne (319%), fructe (403%) și alimente de bază bogate în amidon (561%).
Imediat în urmă vin Vietnam și China, cu un singur punct vulnerabil în ambele cazuri: produsele lactate. Europa apare discret în primele poziții. În Top 10 intră o singură țară de pe continent: Letonia, pe locul 10.
Profilul ei e paradoxal: productivitate foarte scăzută la fructe (14%) și legume (23%), dar o autonomie ieșită din comun la categoria alimentelor de bază bogate în amidon (703%).
În primele 50 de poziții se regăsesc totuși câteva nume europene familiare: Ucraina (locul 14), Estonia (15), Croația (16), Spania (24) și Slovacia (39). Remarcabilă este absența unor economii mari precum Germania, Franța, Italia sau Regatul Unit.
Continentul african, adesea privit exclusiv prin prisma vulnerabilităților sale, își face loc în clasament cu mai multe prezențe notabile: Mali (28), Niger (29), Camerun (30), Senegal (34) și Sudanul de Sud (36).
La scară globală, lipsesc din Top 50 și state precum Statele Unite și Canada — o absență care poate surprinde, dar care reflectă dependența lor, pentru anumite grupe alimentare, de schimburile comerciale externe. Există și campioni ai excedentelor.
Unele scoruri nu doar că trec de 100%, ci urcă la niveluri ce permit rezerve consistente și exporturi masive. La leguminoase, Paraguay atinge 7.545%, iar Uruguay 3.817%. La produse lactate, Noua Zeelandă impresionează cu 6.100%.
Privită astfel, harta autosuficienței alimentare nu e doar un top; e o radiografie a echilibrelor agricole, a tiparelor de consum și a dependențelor comerciale care modelează, în liniște, securitatea mesei zilnice pentru națiuni întregi.
