Acum 66 de milioane de ani, un eveniment cataclismic a rescris soarta vieții pe Pământ: impactul unui asteroid uriaș, ce avea să ducă la dispariția dinozaurilor și a multor altor specii.
În mijlocul acestei apocalipse geologice, o echipă de paleontologi a făcut recent o descoperire excepțională, oferind o fereastră rară către viața acvatică din acele vremuri tumultoase.
Patru fosile remarcabil de bine conservate, reprezentând două specii noi de pești de apă dulce, au fost aduse la lumină, dezvăluind detalii impresionante despre Creatceul târziu.
Acești pești preistorici au pierit, cel mai probabil, într-o fracțiune de secundă, fiind sufocați și îngropați sub sedimente aproape instantaneu, ca o consecință directă a impactului asteroidului.
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât perioada Cretacicului este considerată una de mare tranziție evolutivă pentru fauna de pești de apă dulce din America de Nord, însă înregistrarea fosilă a acestei ere a fost, până acum, extrem de săracă, alcătuită predominant din fragmente disparate și elemente scheletice izolate.
Studiul, publicat în *Journal of Paleontology*, detaliază găsirea celor două noi specii de sturioni la situl Tanis, parte a Formațiunii Hell Creek, situat în Dakota de Nord.
Această regiune, deși astăzi uscată, adăpostea odinioară un râu vast și adânc, care se vărsa într-o cale maritimă interioară, o întindere de apă ce se conecta de la Golful Mexic până la Oceanul Arctic.
Deși situl Hell Creek se află la peste 3.000 de kilometri distanță de craterul Chicxulub, locul impactului asteroidului, se știe că ploile incandescente și alte efecte devastatoare s-au răspândit pe distanțe considerabile în minutele de după catastrofă, sigilând soarta acestor creaturi.
Cele două specii au primit numele de *Acipenser praeparatorum* și *Acipenser amnisinferos*. Prima este reprezentată de un cap și resturi post-craniene relativ complete, inclusiv o centură pectorală intactă, conservată tridimensional.
Această specie se distinge prin caracteristicile elementelor operculare – acele plăci osoase care acoperă branhiile – care sunt neobișnuit de înalte și înguste.
Cea de-a doua specie este reprezentată de un craniu parțial conservat și poate fi identificată printr-o regiune preorbitală, adică botul, relativ alungită, precum și prin absența spinilor pe oasele acoperișului craniului.
Ceea ce a surprins însă cercetătorii a fost o asemănare neașteptată a ambelor specii cu sturionii moderni originari din Asia de Est și Europa, mai degrabă decât cu cei din America de Nord.
O examinare amănunțită a oaselor dermice ale speciei *Acipenser amnisinferos* a dezvăluit chiar detalii fine de ornamentație.
Pe lângă aceste două specii de sturioni nou descrise, se știe că acest râu antic, cu apele sale adânci, mustea de viață: adăpostea poliodonți (pești-spadă), amii, amoniți, diverse insecte și chiar reptile acvatice uriașe, cunoscute sub numele de mosasauri.
Prin urmare, cercetătorii anticipează că această descoperire nu va fi ultima în anii ce vor urma. Numeroase alte creaturi își așteaptă încă rândul, ascunse în sedimentele străvechi, pentru a fi scoase la lumină și a-și povesti, prin fosile, capitolele din istoria profundă a Pământului.
