În doar trei ani, statul și-a dublat factura pentru firmele care îl sfătuiesc cum să ia deciziile.
O comisie parlamentară de anchetă a tras însă un semnal de alarmă care depășește cu mult dimensiunea financiară: nu cheltuielile sunt adevărata problemă, ci un risc mult mai profund – administrația a ajuns să depindă structural de firmele private.
Cine orientează deciziile publice?
Guvernul a încercat să reducă din intensitatea acestei îngrijorări, amintind că suma respectivă nu reprezintă decât o porțiune infimă din totalul cheltuielilor publice pentru consultanță.
Pentru autori, însă, miza este una de ordinul puterii reale: companiile externe nu se limitează să livreze studii, ci aleg ce scenarii să pună pe masa decidenților, orientând astfel deciziile publice într-o direcție preferată de ele. Raportul înaintează nouăsprezece propuneri.
Printre ele se numără publicarea listei serviciilor de consultanță comandate de stat și de operatorii săi, examinarea sistematică a contractelor care depășesc 150.000 de euro și interzicerea serviciilor gratuite.
O dependență construită an de an
La câteva luni după apariția raportului, Curtea de Conturi a intrat în joc și a confirmat amploarea sumelor angajate. La rândul ei, a cerut un control mai strict.
Întrebarea pe care raportul parlamentar o lasă planând este simplă și rareori rostită atât de explicit: dacă statul a ajuns să-și externalizeze gândirea strategică, mai are în interior capacitatea de a funcționa într-o zi fără aceste companii?
Sau, prin deciziile luate an după an, își organizează el însuși propria dependență?
