Deși natura se mândrește cu un număr mare de creaturi frumoase și adorabile, este populată și cu viețuitoare care sunt mai degrabă neplăcute pentru noi, oamenii. Un bun exemplu în acest sens sunt gândacii urât mirositori, care sunt capabili să emită un miros extrem de neplăcut, sesizabil de la distanțe mari.
Dar de ce put atât de tare aceste insecte? În acest articol trecem în revistă motivele pentru care gândacii emit un miros deosebit de puternic, adeseori insuportabil.
Principala familie de gândaci urât mirositori
Majoritatea gândacilor urât mirositori fac parte din familia de insecte Pentatomidae. Cea mai comună specie este Nezara viridula, cunoscută popular ca ploșniță de câmp sau de grădină ori – mai popular – gândac puturos.
Acești gândaci sunt originari din China, Japonia, Coreea și Taiwan și se crede că s-au răspândit în întreaga lume fiind ascunși în cutii de ambalaj folosite pentru transportul maritim al mărfurilor. Astăzi, multe dintre aceste creaturi sunt considerate dăunători agricoli, deoarece se hrănesc de obicei cu plante destinate consumului uman.
Motivul pentru care acești gândaci put atât de tare
Toată duhoarea specifică este rezultatul faptului că acești gândaci au glande urât mirositoare pe partea inferioară a corpului, între prima și a doua pereche de picioare.
Aceste glande eliberează un miros neplăcut ca mecanism de apărare atunci când gândacul se simte amenințat sau când este rănit, similar cu modul în care se apără un sconcs.
În mod interesant, mulți oameni susțin că mirosul eliberat de unii gândaci împuțiți este similar cu mirosul de coriandru, atât de puternic încât este extrem de neplăcut.
Marii dușmani ai agriculturii
Pe lângă faptul că sunt urât mirositori, acești gândaci cauzează adesea probleme agricultorilor. În timp ce unele insecte (cum ar fi albinele) sunt foarte utile pentru agricultori, gândacii din familia Pentatomidae pot provoca multe daune culturilor de fructe și legume.
Un bun exemplu este ploșnița maro, care se hrănește de obicei cu o mare varietate de fructe și legume, inclusiv mere, cireșe, piersici, zmeură, pere, păstăi și soia. Atunci când sezonul de însămânțare se încheie, aceste insecte invadează casele din apropierea terenurilor agricole, căutând adăpost în zonele calde.
Odată intrate în casă, acestea hibernează de obicei pentru a supraviețui anotimpurilor mai reci, în special în locurile unde iarna tinde să fie mai aspră.
