Poate că nu te-ai gândit niciodată, dar decizia de a lăsa geamurile deschise la decolare și aterizare poate face diferența între viață și moarte. Iată de ce. În acele minute critice, când avionul este cel mai aproape de sol, orice secundă contează.
Dacă ochii tăi sunt deja adaptați la lumina exterioară – fie că e zi sau noapte – vei reacționa instantaneu în caz de urgență. Luminile cabinei sunt reduse exact din același motiv: să ofere timp de adaptare minim.
Marja de eroare umană sau tehnică este atât de mică încât fiecare detaliu vizual devine vital. Pentru echipaj, privirea clară pe geam nu este un moft. În cazul unui incident, membrii trebuie să evalueze rapid ce se întâmplă afară: fum, foc, obstacole.
Cu obloanele trase, serviciile de urgență nu pot vedea dacă în interior mocnește ceva. Mai mult, stabilirea celei mai sigure ieșiri dintr-un avion avariat depinde de observarea directă a exteriorului. Există însă și un motiv tehnic, mai puțin cunoscut, legat de presiune.
Geamurile avionului nu sunt simple foi de sticlă – sunt trei straturi dintr-o rășină sintetică ultrarezistentă. Geamul din mijloc are o gaură minusculă, care funcționează ca o supapă. Ea egalizează presiunea dintre cabina pasagerilor și spațiul dintre geamurile exterioare și centrale.
Astfel, doar stratul exterior (cel mai puternic) suportă toată presiunea, iar geamul din mijloc rămâne rezervă în caz de spargere. În timpul decolării și aterizării, presiunea din cabină se schimbă brusc.
Dacă închizi husele, acest echilibru se strică, iar urechile și sinusurile pasagerilor pot avea de suferit. Presiunea crescută în interior devine periculoasă.
Avioanele moderne au sisteme de aer condiționat sofisticate care reglează automat temperatura și presiunea – așa că, deși geamurile stau deschise, confortul nu are de suferit. Siguranța, însă, câștigă totul.
