Cercetători de la Universitatea Maria Curie-Sklodowska au descoperit dovezi arheologice care sugerează că războinicii germanici din epoca romană ar fi putut utiliza substanțe stimulante înainte de luptă.
Descoperirea se bazează pe analiza a 241 de artefacte, sub formă de linguri și boluri mici, găsite în 116 situri arheologice. Aceste obiecte, care erau atașate de curelele războinicilor, nu reprezentau simple ornamente, ci ar fi putut servi la dozarea și consumul substanțelor psihoactive.
Teritoriile locuite de triburile germanice, situate în regiunile care astăzi corespund Germaniei, Scandinaviei și Poloniei, ofereau acces la diverse plante și ciuperci cu proprietăți psihotrope. Printre substanțele potențial utilizate se numărau macul, cânepa, hameiul, belladona și găina.
Aceste plante puteau fi administrate sub formă lichidă sau pudră, având capacitatea de a reduce stresul și de a intensifica senzația de curaj în rândul războinicilor înainte de confruntările armate.
Utilizarea acestor substanțe stimulente avea implicații sociale și economice semnificative pentru societățile germanice. Cultivarea și distribuția plantelor necesitau o organizare complexă și puteau constitui o sursă de venit pentru anumite triburi.
Mai mult, aceste substanțe nu erau folosite exclusiv în context militar, ci și în practici spirituale și medicinale, demonstrând o înțelegere aprofundată a proprietăților plantelor de către aceste populații.
Cercetarea oferă o perspectivă nouă asupra relației dintre popoarele germanice și substanțele psihoactive, contrastând cu percepția anterioară conform căreia utilizarea stimulentelor era specifică doar civilizațiilor mediteraneene.
Deși amploarea acestor practici rămâne incertă, dovezile arheologice sugerează existența unor cunoștințe și practici farmacologice complexe în rândul acestor populații considerate barbare de către romani.
