Asemeni oamenilor, multe animale, în special păsările, formează cupluri monogame pe termen lung, uneori chiar și pe durata a cativa ani, pentru a-și crește puii. Însă, tot asemeni oamenilor, aceste legături se pot destrăma.
Un studiu recent, efectuat asupra unei populații izolate de pitulici seychelleze de pe Insula Cousin, scoate la iveală impactul îngrijorător al factorilor de mediu, în special al precipitațiilor, asupra stabilității acestor cupluri.
Pitulicea seychelleză (Acrocephalus sechellensis) este o specie endemică, întâlnită doar pe cinci insule din arhipelagul Seychelles. Cândva amenințată cu dispariția, populația de pe Insula Cousin, transformată în rezervație naturală în anii ’60-’70, se bucură acum de o oarecare stabilitate.
Aceste păsări mici sunt recunoscute pentru fidelitatea lor, cuplurile putând dura chiar și cincisprezece ani. Cu toate acestea, separările apar, uneori pentru a corecta o alegere nepotrivită a partenerului, alteori fără un motiv evident.
Cercetătorii au analizat date colectate de-a lungul a șaisprezece ani, corelându-le cu informații meteorologice locale. Rezultatele sunt tulburătoare, indicând un efect devastator al condițiilor meteo nefavorabile.
Majoritatea speciilor de păsări monogame se confruntă cu separări la un moment dat, ratele variind în funcție de specie. La pitulicea seychelleză, rata anuală de separare a oscilat între 1% și 16% în perioada studiată. S-a constatat o legătură directă între aceste rate și variațiile precipitațiilor.
Anii cu precipitații anormal de scăzute sau ridicate au înregistrat mai multe despărțiri decât anii cu precipitații moderate.
Analiza datelor sugerează că probabilitatea unei separări este influențată de cantitatea de ploaie din cele șapte luni premergătoare, precum și din timpul sezonului de reproducere.
Un exemplu elocvent este anul 1997, marcat de un fenomen El Niño excepțional care a adus precipitații record de 1.430 mm, față de o medie de 884 mm. În acel an, rata separărilor la pitulicile seychelleze a atins 15,3%. Anii secetoși au înregistrat, de asemenea, o creștere a numărului de despărțiri.
Așadar, aceste păsări par să rămână împreună la bine, dar se despart când condițiile devin dificile. Deși, în multe specii, separările sunt asociate cu un succes reproductiv scăzut, acest lucru nu pare să se aplice și la pitulicile seychelleze.
Chiar dacă precipitațiile influențează capacitatea lor de a se reproduce, eșecul reproductiv nu a crescut predispoziția spre separare. Unele păsări despărțite au reușit să aibă pui, în timp ce altele care nu au avut urmași au rămas împreună.
Acest lucru indică prezența unor factori mai complexi, probabil legați de modificările mediului fizic induse de condițiile meteo extreme. Acestea afectează disponibilitatea hranei, habitatele și locurile de cuibărit.
Lipsa prelungită de ploaie înainte de reproducere poate afecta sănătatea păsărilor, iar menținerea temperaturii corporale în perioadele cu ploi abundente le poate crește nivelul de stres, ducând la instabilitate în relații, chiar și în absența unui eșec reproductiv.
Acest studiu, publicat în Journal of Animal Ecology, evidențiază o altă consecință a schimbărilor climatice și a evenimentelor meteo extreme: destabilizarea cuplurilor la animalele sălbatice.
El se alătură unui număr tot mai mare de studii care demonstrează impactul direct al factorilor de mediu, în special cei legați de schimbările climatice, asupra dinamicii sociale și a strategiilor de reproducere ale faunei sălbatice.
Păsările, precum pitulicea seychelleză, sunt deosebit de vulnerabile la aceste schimbări, deoarece strategiile lor de reproducere sunt strâns legate de condițiile de mediu.
Rezultatele studiului sugerează că aceste schimbări pot amplifica presiunea asupra succesului lor reproductiv și a stabilității populațiilor lor, deja fragilizate.
Într-o perioadă marcată de intensificarea fenomenelor climatice extreme, sunt de așteptat și alte perturbații ale structurilor sociale ale multor specii, cu potențiale consecințe negative asupra supraviețuirii lor și a întregului ecosistem.
Astfel de studii oferă informații esențiale pentru conservaționiști, ajutându-i să protejeze speciile vulnerabile la schimbările de mediu, în special populațiile izolate care nu se pot deplasa pentru a se adapta.
